Nu am crezut niciodata ca vom trai aceste clipe triste, grele.. nu mi-a trecut niciodata prin gand ca voi varsa lacrimi de tristete pentru MJ.. mereu am plans pt el.. dar am plans de emotii, de bucurie, de fericire.. Muzica lui, dansul lui, fiecare interviu, tot ce tine de el mi-a trezit mereu un zambet adanc in suflet si a facut ca iubirea ce o simt pentru el sa creasca.. sa creasca odata cu respectul si dorinta de a il sustine si de a il iubi tot mai mult..
A trecut ceva timp, insa durerea e la fel de mare iar tristetea din suflet ocupa un loc tot mai mare.. E trist ceea ce traim, aceste clipe fara el... e si mai trist cand ma gandesc cate clipe tot mai grele vom trai fara el.. as fi vrut sa-l stiu acolo... langa copii lui si pe scena, acolo unde ii era sortit sa fie.. ma doare sa ma gandesc ca e acolo, sus.. unde a plecat prea devreme.. Nu inteleg de ce a trebuit sa plece asa devreme.. de ce Dzeu l-a luat asa devreme, asa repede...
Doare... si va durea mereu.. insa Michael Jackson, Regele.. v-a trai mereu in sufletul meu, al vostru... al tuturor ce il iubesc...
-------------------------------
Ai fost..
Si vei fi..
Mereu,
Mereu
Un inger pentru noi!
Tu ai fost tipul de om..
Pe care oricine ar fi vrut sa aiba acest tip de comportament
Dar noi nu am crezut in tine,
Si acum regretam!
I'm sorry..
I'm sorry!
Nu credeam ca voi spune
Asta..
Niciodata!
Nu credeam ca voi spune asta niciodata:
I love you!
I miss you!
I'm sorry!
Nu credeam..
Ca voi ajunge sa cred in tine!
Sa te cred pe tine!
Niciodata nu credeam!
Acum am facut-o!
E vina noastra ca nu am crezut in tine niciodata!
Dar acum credem!
Si stim ce simti!
Michael,..:
You are not alone,
I am here with you!
Don't far away..!
S-a dus un inger..
De pe pamant!
Ne lipsesti!
Nu stiu de ce a trebuit
Sa se duca un inger de pe pamant!
Inainte noi nu ne dadeam seama..
Ca el era cel potrivit!
Noi cotinuam sa-l uram!
Si acum noi toti am suferit!
Cand noi am auzit,
Ca el a murit!
I miss you!
I miss you..
Ne lipsesti!
Nu stiu ce o sa facem fara tine!
Ce pacat,
Ca te-ai stins!
Dar in inimile noastre,
Tu esti acela care a fost si va fi mereu!
Chiar si dupa ce noi vom muri!
Te vom avea in suflet!
Nu te vom uita niciodata!
I miss you!
I miss you!
Inainte nu credeam ca tu esti cel mai tare!
Nu ti-am spus pana acum pentru ca nu stiam cat de bun poti fi!
Nu credeam in tine,
Dar acum cred!
Nu ti-am spus pana acum,
Pentru ca nu am stiut ce este bun in viata!
Nu ti-am spus pana acum pentru ca nu stiam cat de bun poti fi!
Nu credeam in tine,
Dar acum cred!
Nu ti-am spus pana acum,
Pentru ca nu am stiut ce este bun in viata!
Dar ti-o spun acum:
I love you!
-----------------------------
A fost un dar de pret,lasat de Dumnezeu
Noua,care l-am iubit si l-am pastrat in inima noastra.
Harul lui a fost dat tot de Dumnezeu,
Iar el l-a revarsat asupra oamenilor.
Fara indoiala,a devenit cel mai iubit,
Cucerind inimile tinerilor si batranilor deopotriva.
A fost admirat nu numai ca artist,dar si ca om de suflet,
pentru generozitatea si pentru inima sa buna
Fata de toti semenii sai.
A adus un suflu nou in lumina muzicii,
Bucurandu-se de cele mai inalte onoruri.
Inca din timpul vietii a devenit o legenda,
Cucerind respectul si iubirea a milioane de oameni.
Atunci Dumnezeu a inteles ca el avea nevoie de putina odihna
Si l-a chemat in casa lui
Ne lipsesti ca fiu si ca tata.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a daruit un OM ca tine
---------------------------------
din nori tasneste corul angelic
ce-nvaluie-n abur un glas din mormant
doar frunze mai cad intr-o noapte,sfielnic
Si numai seninul pierdut e in vant!
iar imnul se-aude in ploaia de stele
mai clar,tot mai tare se-aude acest imn...
Te rog, Doamne,iarta-i pacatele grele
Si-n Raiul cel vesnic acorda-i un nimb
Un nume se pierde in noaptea uitarii.
THE SHOW MUST GO ON,nimeni nu-i trist;
Zadarnica-i viata-n mirajul visatii....
SI TOTUSI,AZI NOAPTE-A MURIT UN ARTIST.
---------------------------------------
O mie de ganduri, o mie de amintiri, o mie de sentimente dau navala. Cum sa pot sa le dau o forma si sa le exprim in scris. Niciodata nu voi putea sa asez in cuvinte cat ai insemnat.
Stiu ca acum stai pe umarul meu si te amuzi. Pentru tine nu s-a sfarsit nimic, ci a inceput Totul.
Si au trecut 50 de ani. Pare mult, nu? Si totusi, nu-i o viata de om!
Poate ca Michael Jackson la ale carui concerte am fost n-a existat niciodata. Poate ca Michael a fost o lectie pe care multi dintre noi a trebuit s-o invete.
Demult, te-ai integrat codului meu genetic si am inceput sa pulsez in acelasi ritm cu tine. Nu a fost o invazie, un coup de foudre, ci mai degraba a fost precum constructia unei piramide, greu de construit in timp dar durabil. Multumesc pentru monumentul ridicat in sufletul meu. O sa dainuie mult dupa ce eu nu voi mai fi.
Multumesc pentru valurile de bunatate aruncate peste lume, am reusit si eu sa prind un strop. Chiar daca stropul s-a evaporat, pe mine m-a transformat. Ai lasat imprimat in celulele corpului meu dreptul meu la bunatate. Am invatat sa-mi infranez mania si rautatea si uratul si sa caut raspunsuri inainte sa condamn. Ma simt atat de plina de tine incat asta ma face sa strig : EU SUNT MICHAEL JACKSON!! Ai reusit, Michael! NOI SUNTEM MICHAEL JACKSON!
De ce plang oare daca sunt fericita? Ce sentiment ciudat de durere si fericire amestecate la un loc e acesta?
Lectiile Michael Jackson m-au transformat din NIMICUL care eram intr-un suflet avid de a invata. Mi-am facut un tel din a acumula. Am simtit cum capat forma, modelata de muzica, versurile si cuvintele tale intelepte. Am avut urechi atunci cand multi si le astupau si nu-ti auzeau confesiunile si m-a durut rautatea lor. Si am invatat din asta.
Stiu ca Urat o sa fie inca in lume si stii cum ma lamentam cand ajungeam la capatul unui drum: Eu acum ce fac? Sunt asa de singura si nimeni nu ma intelege… si atunci se auzeau acordurile melodiei Keep The Faith. Se pare ca nu ma lasai…cu toate ca si eu STIAM ca nu e bine, tu reuseai sa repeti de mii de ori (daca era necesar) nu calea cea mai usoara e calea cea buna de urmat. Punct NU inseamna PUNCT. Si am invatat, am invatat sa lupt cu mine, sa invat, sa ma inalt. Promit sa nu las Uratul sa mai ma sperie.
Aici jos, ei inca te sarbatoresc, sa stii! Strazile se umplu se dansul lor si muzica ta. Si sutelor si miilor care ies in strada li se mai adauga inca milioane care privesc si lacrimeaza ca Michael al lor i-a lasat orfani.
Cand eram mica, copil influentat de propaganda comunista fiind, desenam copii de toate natiile dandu-si mana si ocrotind Pamantul – Mother Earth, de unde sa stiu eu ca desenam pe cei care te sarbatoresc astazi?
Nimeni nu a reusit, nici nu a vrut, sa uneasca nenorocita asta de Omenire. Tu te-ai facut universal, ai inventat un limbaj comun – muzica si bunatatea si ai reusit ceva la care nimeni nu se gandea – We Are The World. E un miracol sa vezi cum nu mai exista rasa, sex, varsta, religii si orgolii. Te intinzi si prinzi mana celui de langa tine si stii ca nu-i strain. Cel de langa tine e fratele tau, e Michael Jackson, esti …tu. Foarte repede iti dai seama ca ai devenit reflexia in oglinda a celui ce ar fi trebuit sa fii – Man In The Mirror, cel care a stiut ca trebuie sa faca schimbarea.
This Is It – nici pana acum nu stiu ce inseamna. Sa fie oare o vorba pe care tu, cel de dincolo, ai transmis-o prin graiul celui de aici? Trebuie sa va descurcati singuri! Contractul meu s-a incheiat si slava Domnului, am facut treaba buna. Plecarea e inevitabila – This is the final Courtain Call! Acum aveti Pamantul in mainile voastre, strangeti-va si protejati-l!
Si ei te-au dus departe de noi. Ei au incercat sa rupa legatura ta cu noi. Prostii! Ei nu stiu de pactul facut de mult? Noi l-am semnat cu totii cu o lacrima cand tu cantai. Will You Be There? Will You Still Care? Si am calatorit cu totii pana in acel punct in care dormeai. Te-am vizitat cu totii, n-ai fost un moment singur, sa stii!!! Dar tu stii deja!
Si atunci a venit un ultim moment. Trebuia. Totul a fost asa de elegant incat mi-a venit sa plang. Pentru prima data o manifestare legata de tine nu era kitsch –oasa. Nu sclipici, nu focuri de artificii, nu cristale Swarowski sau lumini speciale, nu reproduceri kitsch-oase dupa opere de arta celebre …doar eleganta si still. Putin, sobru si frumos. Atat.
Pana cand vom putea zbura impreuna,
Sa te odihnesti, suflete!
-----------------------------------
Timpul a deraiat pentru câteva clipe.Ma simt suspendata in neant ca o papusa ,agatata de fire invizibile manate de catre hada disperare.Disperare care ma cuprinde cu o placere aproape orgasmica.Gura mi-a ramas muta,uscata si blestemata parca sa taca, tocmai in momentul in care ar trebui sa tipe, sa elibereze toate cuvintele tinute prizoniere pentru El.Lacrimi.Dar nu plang..S-ar supara.Sau nu ...
Ma simt dezorientata ca intr-o casa cu o mie de oglinzi in care imaginea Lui se oglindeste eterna, nemiscata,asteptand parca muzica sferelor ca sa inceapa sa se miste.Inchid ochii dezamagita...nu vreau sa mai vad oglinzile..si oftez adanc.Asa cum nu am mai oftat vreodata.Si parca Il aud din nou:rasul acela deschis,fara urma de nor,cu picaturi de soare in clinchet si curat ca roua diminetii de vara.Mi se pare.Iluzii..sau nu ..
Era acolo, de ca si cum m-ar fi asteptat de multa vreme.Ochii Lui caprui in care se oglindea universul in toata grandoarea sa ii erau larg deschisi ca intr-o mirare.Ca intotdeauna.Calmi.Sclipeau.O sclipire pe care o recunosc intr-o mie de stele.Calatoresc in ochii lui.Puteam ghici in ei un fel de bucurie.
Aveam sentimentul ca trebuie sa traversez universul intreg pentru a ajunge la El.
Timpul.Infinitul.Sau nu..
Ar fi vrut să îi aud vocea,m-ar fi liniştit într-o clipă.Era singurul lucru care ar fi putut taia firele disperarii...dar era imposibil.Vocea unui om nu poate parcurge universul.Nici macar vocea Lui.Inima mea pulseaza in empatie cu planeta care l-a izgonit din sferele ei , planeta blestemata pe care El ai iubit-o atat de mult.
Imi arata cerul.O stea ! Cat de frumoasa este si cat de tare lumieaza, taios de rece si dureros de albastru.Probabil ca abia s-a nascut din pantecul cosmosului negru si infinit.Si atunci,abia, deduc :este steaua Lui!Am ramas asa suspendata in timp , privind la steaua aceea prin ochii unui copil, pana cand am simtit ca mi-e frig.El nu mai era.Sau nu..
Tanjeam sa il vad facand o ultima pirueta..inainte sa se risipeasca mai ceva ca fumul, in mii de culori si ganduri scaldate in lacrimi , inapoi in neantul universului care ni L-a daruit.In sfarsit , am inteles.S-a intors acasa.
----------------------------------------
s-a dus un inger... s-a dus... a apus, parca ii vad chipul acela de copil, privirea sa blanda... intr-un apus de soare rosu cald si ma intristez... de ce a trebuit sa plece? Orice mi-ati zice, eu plang, imi pare rau Mike... stiu ca nu-ti place sa ne vezi atat de deprimati, si stiu ca nu e vina ta, dar nu ma pot abtine. Siruri de lacrimi mi se scurg des din ochi doar privind o poza si vazandu-ti chipul plin de lumina dar care ascunde multa tristete... multi si-au batut joc de tine scriind lucruri urate despre Tine, dar si mult mai multi te iubeau pentru ca si Tu ne iubeai si ne faceai fericiti... De ce a trebuit sa pleci? De ce? eu n-am sa te uit... traiesc si voi trai cu muzica ta. iti promit...eu acum
-----------------------------
Chiar daca am vrea sa uitam pentru o clipa tragedia mortii lui Michael Jackson, stirile, articolele, multitudinea de emisiuni si interviuri a celor ce l-au cunoscut sau au fost implicati in viata si cariera lui muzicala, nu ne ofera aceasta posibilitate. E ca si cum intreaga suflare din toate colturile globului nu poate procesa o veste atat de trista...A MURIT MICHAEL JACKSON.Se ridica tot felul de ipoteze, se pun multe intrebari al caror raspuns poate nu-l vom afla niciodata, se fac presupuneri, se cauta un vinovat dar...la ce folos? Cel ce a fost supranumit "regele muzicii pop" nu mai este. Misterul mortii lui Michael Jackson isi are intr-un fel radacinile in felul bizar in care Michael Jackson a incercat sa-si traiasca viata.Aruncat inca de copil sub lumina reflectoarelor, Michael Jackson a crescut sub ochii publicului spectator, a celor ce i-au iubit si apreciat muzica. S-au spus multe despre copilaria lui Michael, despre relatia acestuia cu tatal sau Joe, despre talentul sau urias care l-a propulsat pe culmi al caror apogeu nu se stie daca vreun artist il va mai cunoaste vreodata. Michael Jackson, artistul consumat de arta sa, asemeni oricarui om de rand a avut parte de obsessile sale; nenumarate operatii estetice, transformarea sa dintr-un om negru intr-unul alb, controversa in jurul proceselor de molestare a doi copii, cele doua casatorii care au esuat in divort, toate vorbesc despre un caracter mult mai complex si greu de inteles pentru cei mai multi dintre noi.
Ce dorea defapt Michael Jackson sa obtina prin atatea si atatea operatii estetice? Cauta perfectiunea? Sau asemeni lui Peter Pan, eroul Neverland-ului, una din temele sale favorite cauta tineretea eterna? In final, Michael Jackson a devenit obsedat cu aceste interventii chirurgicale, mereu nemultumit de infatisarea sa, depasind durerea cu o pastila in plus care tragic i-a produs intr-o buna zi sfarsitul atat de prematur.
Stilul sau de viata, cheltuielile exorbitante, toate dovedesc o nemultumire sufleteasca adanca, o rana nevindecata, un gol pe care nimic omenesc, nimic din ce i-a fost oferit nu l-a putut satisface.
Asemeni tuturor ce au vazut serviciul memorial cu ocazia inmormantarii sale, am fost impresionata de numarul mare de participanti, de cuvintele calde a celor ce l-au elogiat, dar mai ales de prezenta copiilor sai si in special de discursul atat de emotionant al fiicei sale, Paris.
Fie ca au ADN-ul sau sau nu, copiii lui Michael l-au iubit si l-au cunoscut intr-o cu totul alta ipostaza decat restul lumii. Pentru ei, Michael era doar TATA...nu un megastar. Ultimele imagini ce le am cu Michael Jackson in viata, privite in retrospect, ma uimesc si acum prin fragilitatea ce o imprumutau acestui om. Era ceva trist si greu de explicat cand il priveai, si parca lumina din ochii sai se stinsese cu mult inainte de a-si pierde viata...Oare nimeni din cei ce i-au fost in preajma, familie, prieteni, angajati, oare nimeni nu a observat abisul in care Michael Jackson se afla intr-o cadere libera? Oare nimeni nu a avut curajul sa-i spuna "opreste-te, pana nu e prea tarziu!"
Analistii spun ca un Michael Jackson mort valoreaza mai mult decat un Michael Jackson in viata...OARE? Poti compara averea, banii cu viata? Mi se pare prea cinica aceasta afirmatie. In conditii normale, Michael Jackson mai avea mult de trait si atatea melodii frumoase de compus si interpretat, atatea dansuri a caror pasi doar el le cunostea magia.
Intamplator am primit un email cu o poza generata de calculator, cu Michael Jackson asa cum ar fi aratat el la varsta de 50 de ani, dar fara transfrmarile operatiilor estetice; din poza, zambeste un Michael Jackson pe care lumea nu l-a cunoscut si nu-l va cunoaste niciodata, un Michael Jackson optimist, multumit, fericit...oare atat de efemere si de departe de realitate erau toate acestea pentru el?
Dumnezeu, cel ce I-a daruit talentul sau urias, cel ce L-a privit si I-a scris faptele, si bune si rele in Cartea Vietii, sa-l odihneasca in pace si sa-i aline nelinistea ce l-a urmarit intreaga viata, iar celor ramasi in urma sa, sa le mangaie durerea.
---------------------------------------
Mi`e dor de omul ce viata mi`a schimbat.
Mi`e dor de omul ce`n suflet mi`a intrat.
Mi`e dor de omul ce`n viata`mi`a patruns
Si cu`a sa voce inima mi`a strapuns.
Mi`e dor de vocea suava ce rasuna,
In visul meu si sub clarul de luna.
Mi`e dor de ochii ce bland ma privesc,
Si ma vegheaza`n timp ce stralucesc.
Mi`e dor de`un zambet atata de candid...
Mi`e dor de sufletul acela, de mult neprihanit!
Mi`e dor de cantecul privighetorii`n ram.
Mi`e dor de cantecul atata de dansant.
Mi`e dor de muzica ce suna in fundal
In compania unui sunet de pian.
Mi`e dor de`un rege plecat in alt regat
Ce`a devenit acum, al cerului soldat!!!
------------------------------------------------
Doamne sunt atatea cuvinte pentru omul asta ca parca nici nu le mai gasesti....OM si totusi INGER, SOCIABIL si totusi SINGUR, REGE si totusi SCLAV, TIMID si totusi CURAJOS, PUTERNIC si totusi SLEIT DE PUTERI, BOGAT si totusi SARAC...ADULT si totusi COPIL....PRIETEN si totusi DUSMAN....si inca multe alte cuvinte care nu le poti gasi....dar care sunt doar cuvinte de lauda...invatator dar fara diploma, doctor dar fara medicamente, cuceritor de lume dar fara armata sau grad militar....nu mai gasesc cuvinte....dar stiu ca lumii ar trebui sa ii fie rusine pentru faptul ca l`a rastignit fara ca el sa comita o crima...lumii ar trebui sa ii fie rusine pentru ca nu l`au respectat asa cum trebuie...pentru ca lumea nu a stiut ce e aceea intimitate, pentru ca nu a stiut ce e acela suflet inundat de lumina pura si caldura ingereasca, pentru ca nu a stiut ce e aceea iubire si familie...pentru ca nu a stiut nimic din toate aceste lucruri de care mike avea atata nevoie....Mike te iubim si nu te vom uita! Tu nu esti mort....tu traiesti, pentru ca ingerii niciodata nu trec in nefiinta!
Poate nu ma crede nimeni, dar eu din ziua mortii acestui INGER eu plang mereu, nu-mi pot reveni sub nici o forma, privesc toate videoclipurile, ascult toata muzica si plang, plang...pana ma incurajez ca intr-o zi voi ajunge si eu langa el, sa-l privesc si sa-l ascult pe vecie!!!
A fost nedrept, Dumnezeu ni l-a luat pentru ca nu-l mai meritam, eram prea rai, l-am umilit, l-am suparat si poate chiar unii dintre noi l-au si uitat!
MICHAEL JACKSON nu a fost un om, ci UN INGER! Tot ce a facut el era supraomenesc, a fost un ZEU in fata caruia ma inchin pe vecie!
I love you Michael pentru eternitate!
Nu mai am cuvinte!
Doamne simt ca mor si eu!
---------------------------------------
Michael...
Ce as putea sa-ti spun mai mult decat ca mi-ai atins sufletul iremediabil? Esti Artistul, cel care a fermecat scena si inimile unui glob intreg, miscand lumea cu o forta care a lasat orice alt artist in urma pentru totdeauna. Esti incredibil de delicat, imi place sa-ti studiez fiecare imbratisare, dintre cele pe care le imparteai cu generozitate fanilor; chiar si atunci cand paseai parca nu functiona pentru tine gravitatia, erai ca o boare, cu tine totul parea posibil. Ca printr-o pirueta iti raspandeai bunatatea si zambetul luminos peste toti cei care au avut norocul sa te cunoasca si peste noi, fanii tai... In momentele astea imi amintesc vorbele tale din martie catre noi: "Va iubesc pe toti, serios, trebuie sa stiti asta.. din adancul sufletului meu.." La fel si noi. We love you more, Michael
Unii au gasit ca se pot lega de bunatatea ta imensa, de dragostea ta neafectata, de generozitatea ta.. Lasa-i. Dragostea unei lumi este mai importanta. Asta arata ca niciunul dintre mesajele pe care ni le-ai lasat nu s-a pierdut. Nici macar unul.
Trebuie sa-ti spun, Michael, ca iubesc fiecare nota a ta, cantata, vorbita sau scrisa.. fiecare miscare, fiecare zambet, fiecare fastacire, fiecare imbratisare.. Lumea mea rasuna de tine. Esti cel mai frumos si binecuvantat om pe care mintea mea a avut sansa sa-i contemple. Om si geniu, copil si intelepciune.
Multumim pentru vindecare! Lumea asta e mai buna prin tine, pentru ca tu inspiri in oameni tot ce e mai bun. Sau cum spune mama: Dumnezeu ne mai trimite din cand in cand pe cineva asa ca Michael ca sa avem un termen de comparatie.. Sa vedem cum stam cu frumusetea sufletului..
Sa stii ca cei mici de la Leaganul Sfanta Ecaterina au crescut frumos, cu speranta in suflet, pentru ca un moment pe care l-ai daruit lor acum multi ani a dat roade in sufletul lor; sa stii ca Farkus, copilul din Ungaria caruia i-ai salvat viata cu transplantul, este sanatos si bine. Sa stii ca pamantul iti canta cantecele. Ti-am dedicat o alee in parc. Ti-am ascultat concertul. Oamenii te iubesc. Cei mici iti invata versurile, sunt fascinati de tine, se imbraca la fel.. Sa stii ca prietenii mei - oameni importanti din universul meu, se gandesc la tine cu dragoste.
Sa stii ca 14 septembrie 1996 ramane in memoria mea ca cel mai frumos concert din viata mea si posibil cea mai frumoasa zi, caci probabil nu ma voi mai intalni cu acele emotii incredibile de a te vedea live. Aveam 24 ani si mai stiu si cum era vremea in ziua aceea.. Prietenul mi-a gasit de curand agenda unde aveam scrise versurile melodiilor tale.. ascultam casetele cu tine pana le toceam, ca sa inteleg mai bine ce spui.. si transcriam.. transcriam.. am mai gasit poze cu tine si biletul de la concert, lipit cu grija pe o foaie decupata, astfel incat sa se poata vedea si ce scrie pe spate.. langa am descris un pic ziua concertului si cat de intens a fost totul.. imi amintesc cum, la sfarsitul concertului, am ramas acolo o vreme, pana cand esarfele imense care incadrau scena si imitau flacari au inceput usor usor sa cada.. Tot ce voiam era sa te strang in brate. Asta mi-as dori si acum. Ma gandesc la tine. Mi-e foarte dor de tine, esti parte din mine, din familia si viata mea.. cum as putea sa te las vreodata?.. Mi-e foarte greu, incerc sa-mi lipesc cioburile astea de inima. Deocamdata nu merge. Dar cine stie.. Cine a stiut ca va durea atat??.. N-am prevazut nimic.. Iti promit ca-mi voi trai viata intr-un mod care sa-ti faca onoare si ca in toate momentele mele frumoase vei fi cu mine, ca sa le vezi prin ochii mei..
Pot s-o spun acum: te iubesc, te-am iubit toata viata. Esti eroul meu frumos. Esti tu, Michael. Acelasi caruia i-am scris o scrisoare cand aveam 11 ani, mentionand pe plic, langa adresa, cu carioca roz: "If you have a heart, give this letter to Michael".
Sa nu-ti fie teama. Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa aiba grija de tine pentru totdeauna, sa te mangaie cu Odihna, Iubire, Pace, Bucurie, Frumusete. Iar tu sa stii ca te iubesc cu adevarat. Eu si alte milioane si milioane care am fi vrut sa ne iei in brate si sa dansam. Cine stie.. Poate candva.. Eu nu ma pot desparti de tine.
We will be there!
Cu dragoste
--------------------------------------
Am spus mai devreme ca noi l-am omorat pe Michael; cu toate ca este cu sens simbolic chiar am facut-o si am sa justific de ce. Nu noi la propriu si nu noi cei de fata, ci prin ignoranta noastra si faptul ca nu l-am mai promovat si ascultat atatia ani si noi am contribuit. Acum sa vorbim un pic de cei care de prin 1993 incoace i-au facut viata lui Michael un cosmar oribil cum nu ne putem imagina si cum nu doresc la nimeni, un rege tratat ca ultimul criminal al societatii, tarat prin tribunale cu catuse la maini si la picioare ca si ocnasii sclavi in saline, fotografiat in public in toate ipostazele si zonele posibile(la propriu) pentru a fi folosite ca probe atunci cand presupusii copii molestati(aurolaci luati de pe strada, drogati si cu mucii la gura atarnand, total inconstienti de jocul inuman in care au intrat) trebuiau sa recunoasca zonele sau parti ale zonelor intime atunci cand erau `cu brutalitate molestati` de fiara Michael!! Sincer, nu numai ca nu cred o iota din tot acest spectacol satanic facut pentru a distruge un mit si a-i fura banii, dar sunt convins ca acest artist nu ar fi fost in stare sa omoare o musca in stare de coma, daramite sa imobilizeze copii ai strazii cu brutalitate si sa-i violeze(iar acum presupunand prin absurd ca ar fi o bruta violatoare de copii nu putea frate sa-si procure ceva mai curat si de soi, chiar gasea placere in toti zlatarii de pe strazi, asta apropo si de copilul din Romania)! Nu vreau sa supar pe nimeni cu opiniile mele, dar consider ca sunt de bunul simt al realitatii, iar cei care au crezut sau cred inca in faptul ca Michael este un molestator de minori se afla demult sub influenta imensa a mass mediei care-I manipuleaza fara scrupule spre minciuni si spectacole grotesti!
Odata cu umplerea mediei de aceste informatii infecte si neadevarate oamenii au inceput sa aiba dubii in legatura cu Michael si sa adere la opinia generala si gregara cum ca el ar fi intrun fel sau altul, oricum nu cel real, ceea ce a dus la denigrarea imaginii sale si a valorii sale care au trecut pe un loc secundar, chiar inexistent. Asa ca din Regele Popului si al dansului omul a devenit un animal violator de copii, freaky si plin de groaza. Odata aceste aspecte puse la punct nemernicii (aici este o grupare mai mare de `e foame de bani baeti` printre care sunt si avocatii care au sarit ca scorpiile la miros de branza frantuzeasca, caci asa miros banii in capul lor retardat) au avut deplina libertate sa-l sece cu amenintari si zeci de capete de acuzare pana i-au distrus personalitatea si i-au golit conturile. Stiti ca nici pana in aceasta zi nefasta aceste capete de acuzare nu au fost dovedite? Mai mult de atat, omul a fost achitat de toate tonele de acuzatii marsave aduse..ce-mi pare supraomenesc la Michael este ca nu a avut un act de mica violenta la adresa lor, o injuratura, o amenintare, o sfortare cat de mica impotriva acestor vesnic mincinosi care fura de la cei care fac banii cu geniu si multa munca. Fara nici un fel de remuscare va zic voua prieteni : daca vreodata as fi trecut prin zece la suta sau mai putin din ce a trecut Michael mi-as fi folosit toata puterea, vointa, banii si nervii din sange pentru a-I sterge de pe fata pamantului pe acesti sacali care nu asteapta decat o portita sau o barfa pentru a intra cu bocancii plini de noroi in viata si sufletul tau si a te distruge ca pe un nimic pentru bani, care nici macar nu sunt ai lor..ahh, blestemati sa fie in veci…
Acum trecand peste blestemele cu argintu viu si sa-ti crape ficatii de bastard vreau sa va spun in cel mai sincer mod ca am inima plina de lacrimi si de tristete la gandul care-mi vine inevitabil in minte continuu: Michael a disparut si nu va mai reaparea niciodata, s-a evaporat ca apa uitata la fiert, te-ai poticnit o clipa si gata, trupul ca si apa au disparut…si ramai mut de uimire pentru o clipa infinita…
De aceea am spus simbolic ca si noi l-am omorat, pentru ca l-am abandonat si am aderat intr-un cor de papagali la opinia publica gogonata, iar el cazand de atat de sus si nesustinut de nimeni, nici chiar de familia lui daca va vine sa credeti care oricum s-a dovedit o familie de tampiti de la inceput pana la sfarsit si nu stau acum sa comentez ca ma enervez si mai tare, umilit, parasit, cazut in dizgratie, cu stima de sine la pamant, cu mandria calcata in picioare, dupa ani si ani de carcera sufleteasca a parasit aceasta lume, intr-un fel murind mai degraba de inima rea cum se spune decat de un stop cardiac datorat suprasolicitarii pregatirilor pentru concertele ce aveau sa vina. Consider ca tot acest show absurd si mincinos i-au rapit Regelui cel putin 15 ani de viata; stiu ce vreti sa-mi spuneti si am sa va raspund si la aceasta intrebare.
Lui Michael nu-I `cadea` nici nasul asa cum ne luam noi la misto cand eram mici si nici nu-si punea metri cubi de piele pe corp sa devina alb. El avea problemele lui psihice si visurile lui si am sa le comentez un pic pe intelesul tuturor care sunt interesati. Omul provenind dintr-o familie saraca de mineri, intr-o comunitate exclusiv alcatuita din oameni de culoare marginalizati, care la randul lor au avut bunicii asupriti de albi si care la randul lor au avut strabunicii sclavi pe plantatie( de aici si vorba romaneasca) si ceilalti alti sclavi sub presiunea omului alb s.a.m.d. fara sa vrea a dorit sa devina alb, pentru ca omul alb era mai puternic ca omul negru care era tatal lui, el , familia lui, prietenii lui..ajungand sa aiba mijloacele financiare necesare chiar a incercat la propriu sa devina alb, dar nu prin mijloacele idioate si sf care s-au vehiculat, ci prin tratamente studiate de medici si preparate special pentru asta, consumate pe cale bucala sau prin injectare subcutanata sau intravenoasa. In afara de acest vis care in timp s-a transformat intr-un cosmar si ulterior intr-o problema psihica Michael a mai avut un vis, acela de a trai vesnic sau cat mai mult, de a fii vesnic tanar, de a fi Peter Pan, copilul care nu imbatranea niciodata si care avea libertatea data de soarta sa faca toate prostiile din lume si sa se distreze la infinit…un copil de poveste pe care regele l-a idolatrizat la propriu; de aici si casa de vis pe care a construit-o sub emblema tineretii fara batranete si copilariei fara maturitate: Neverland, domeniu care din ce am inteles ultima oara datorita lipsei de fonduri de intretinere ar putea disparea din mostenirea familiei Jackson…oribil, absolut oribil, asa cum pe vremuri plateai funcirea pana la ultimul banut si ramaneai sarac lipit tot asa statul modern si plin de libertati doar pe hartie iti ia si pielea de pe tine. Acum ramane de vazut ce si cum se va intampla; oricum nu sta in puterea noastra!
Revenind la copilul ce a dorit mereu sa fie si dorinta de a ramane vesnic tanar, dorinta care multi dintre noi o impartasesc daca nu chiar toti, a deviat de la frumos si usor, usor Michael a cazut pe drumul efemer si alunecos al obsesiilor si lipsit de real. A ajuns sa doarma in camere create sub presiune atmosferica de inalta altitudine si imbogatite cu oxigen, sa poarte manusi in permanenta pentru a nu contacta virusi si bacterii, sa umble cu masca de purificat aerul nociv si poluat de afara pentru a nu-I imbolnavi plamanii si in final autoizolandu-se de lumea exterioara in ideea pastrarii unei tinereti efemere. Regele a fost un geniu fara discutie, parerea mea, si ca orice geniu avea aspecte excentrice care usor au trecut in fobii si obsesii, lucruri care indiscutabil au contribuit la distrugerea lui, dar nu neaparat si la moartea sa. O spun deschis ca acest om a murit de umilinta si singuratate infinit mai mult decat de obsesiile lui cu tratamente de intinerire sau albire a pielii, dar……..ce mai conteaza acum, regele e mort, iar toate astea ar fi folosit cat era inca in viata. Doamne, efectiv a murit dragii mei, a murit si nu va mai reveni niciodata, a devenit esenta pura, un suflet ratacit in gradinile Domnului, nu-l vom mai revedea niciodata. Pare absurd, dar am impresia ca indiferent daca l-am cunoscut sau nu, iubit sau nu, urit sau nu, ascultat sau nu, contemporan sau nu cu el pe toti ne trece un fior gheata pe sira spinarii la gandul ca acest om a murit, iar emotia este de nedescris!
Consider ca acest supraom a inspirat, inspira si va inspira la nesfarsit lumea muzicii, a modei si a dansului indiferent de nivel sau pretentii; cand vei aminti de Michael Jackson te vei opri meditand la aceasta enciclopedie a artei si frumosului si vei culege roadele unui geniu. Aceasta celebritate de neimaginat nu va muri cu adevarat niciodata. Candva, in 1977 a murit primul Rege al dansului, muzicii si modei: Elvis, iar a cum a murit al doilea rege al acelorasi arte: Michael. De-a lungul istoriei au existat talente, personalitati si artisti mari, dar peste toti plutesc doar doi regi: Elvis si Michael! Pacat ca au murit denigrati si parasiti de toti prietenii falsi, trecuti usor de gloria care i-a consacrat, insa ce importanta mai are prietenii mei dragi, cand mostenirea lor de arta pura ne va bucura si invata pe noi si pe toti care vor veni dupa noi, indiferent de nivelul lor artistic sau cultural.
Dedic aceste insignifiante si puerile cuvinte acestu-I profesor pe care nu l-am avut niciodata, dar care ma va inspira pana la sfarsitul zilelor si pe care-l voi iubi fara pic de indoiala pana cand, la un moment dat voi deveni si eu esenta pura si ma voi ridica la ceruri urmandu-mi Regele si poate cu putin noroc am sa-l intalnesc acolo…
Pentru tine Michael, cel mai mare showman al tuturor timpurilor, omul cu cea mai mare influenta asupra publicului…milioane de oameni isi acordau respiratia la unison cu a ta, respirau odata cu tine si au murit un pic odata cu tine..aceste cuvinte nu-mi pot alina pierderea ta, dar pot sublinia un alt fapt:
MIKE, moartea ta nu va fi in zadar, ti-o garantez maestre! Rest in peace!
-----------------------------------
i miss you michael ... i never thought that this moments will come so soon ... and i never imagined it would hurt this bad ... i love you forever and you know that ...words seem to be so meaningless when i try to describe what you are to me ... you are a part of me and when you left ...you took that part of me away... all is left now is that craving wish to become complete once again, but i know that is impossible for the moment...my only wish is for that day to come when God will let me join you ... i love you, michael, more than words can say ...
----------------------------------
25iunie...
Ziua in care totul s-a sfarsit
Lumea intreaga s-a oprit
Doar o veste si lumea s-a inegrit
Totul era intunecat.
Lacrimile tuturor au curs
O minunata stea a apus
Era evenimentul cel trist
Lumina lui Mike s-a stins.
A trecut timp de atunci
Inca sper sa te intorci
Dar stiu ca nu mai poti
A fost hotarat acasa sa te duci
Ochii mei inca te plang
Gandurile ma constrang.
Lacrimile nu se vor usca curand
Pe veci te voi purta in gand.
Erai o stea inca de mic
Si,doamne,erai un scumpic
Daca Joe te-ar fi inteles un pic
Daca ar fi facut un efort cat de mic...
Ti-a fost smulsa copilaria
Ti-a fost rapita adolescenta
Dar ti-a fost oferita lumina
Ti-a fost oferita scena.
Oh cat de special ai fost
Ce ai facut e minunat
Si ai plecat cat am clipit
Dar niciodata nu vei fi uitat.
O voce angelica
O inima pura
Un suflet curat
Doar tu ne-ai aratat.
Acum imi dau seama
Ce trista si cruda e viata
Intreaga omenire te iubea
Doar in tine gaseam speranta.
Tu ne-ai invatat sa iubim
Tu ne-ai invatat sa daruim
Tu ne-ai aratat cum sa zambim
Dar nu ne-ai pregatit sa suferim.
Vor trece ore,zile,ani
Dar vei ramane Number One
Ne vom bucura precum copii
Cand de tine cu drag ne vom aminti...
LOVE YOU MIKE!!!!!Miss you
------------------------------------
INTREBARI...
Cand ai ajuns acolo Sus,
Ai intrebat
De ce te-au dus,
Pe aripi albe, spre apus.
Ti-au spus ca -i prea devreme
Sa intrebi.
Doar ei stiau ca sunt
Atatea intrebari fara raspuns
De partea cealalta...
Dar te-au lasat sa-ti ei zborul
Cu ei laolalta.
Si ai plutit o vreme
Peste nori.
,,-Acum a venit vremea
Sa inveti sa zbori de unul singur!",
A spus Cineva.
TU ti-ai ridicat aripile
Si ai zburat spre noi.
Te-ai inaltat printre nori
Si ai privit adanc in jos.
Apoi ai coborat printre noi
Al tau suflet frumos.
Acum esti in toate zarile
SI ESTI NESPUS DE FERICIT
Caci stii raspunsul
La toate intrebarile...
----------------------------
UNDE ESTI?
AM VREA SA STIM ACUM DOAR UNDE ESTI,
IN CATE EMISFERE TE ADAPOSTESTI,
IN CARE-AZUR TU TE-AI PIERDUT,
DIN CARE MARE NE PRIVESTI?
AM VREA SA STIM ACUM DOAR UNDE ESTI,
PE ALE CUI CARARI TE-AI RATACIT,
IN ZORII CAREI ZILE TE TREZESTI
SI UNDE E REGATUL IN CARE AI ZIDIT
BUCATI DE AMINTIRI DINTR-UN DESTIN
CE-N ROCA L-AI SCOBIT?
UNDE ESTI?SI UNDE TE ASCUNZI?
TE CAUTAM PRINTRE CARARI, IN MUNTI,
IN FOSNET DE FRUNZE, IN SIMPLE POVESTI,
IN ZGOMOT DE TUNET, IN CER FARA NORI,
IN ZAMBETUL NOSTRU, IN ALBELE FLORI.
PRIVESTE SPRE TERRA SI DA-I DOAR UN SEMN,
CACI TE ASTEAPTA MAINE, CA SA-I OFERI INDEMN!
REVINO DOAR O CLIPA, DIN UMBRA SA ZAMBESTI,
CELOR CE ASTAZI VOR SA STIE UNDE ESTI!
------------------------------
Simt nevoia sa urlu, sa scot afara orice urma de disperare, dar iti ascult vocea ca de cristal si mi se inclesteaza gura... nu pot urla, nu peste vocea care m-a alinat atata amar de vreme...
si stau... penru ca altceva nu pot face... stau si privesc cum imi zambesti de pe un ecran, de pe un perete... si e gol... e atata distanta intre mine si zambetul tau incat am impresia ca trebuie sa traversez intreg universul pentru a-l atinge...
stau si iti privesc ochii mari, calzi si intrebatori... e ca si cum m-ai intreba de ce... si iar simt nevoia sa defulez,sa strig ca imi lipsesti si ca...doare... simt nevoia sa urlu atat de tare incat sa vibreze intreg universul in acelasi ritm cu pulsul inimii ce tanjeste dupa tine...poate asa as putea sa te ating, sa-ti arat cat de mult imi lipsesti... dar nu pot...
si stau, iar... ma simt ca un om ce nu mai are maini si pcioare... neputincioasa,infirma... si, desi acele membre nu mai exsta, totusi se siimte durerea in ele... te uiti in locul unde ar trebui sa fie, dar ele nu mai exista... insa durerea este acolo, mai vie ca niciodata...
as vrea sa-ti vorbesc, sa-ti vad ochii in care vad intreaga sclipire a universului... si deschid gura. ies cuvinte pe care nu stu daca le auzi, dar este ultima mea speranta...
as face orice sa te pot aduce inapoi...si imi dau iar lacrimile...lacrimi calde ce se scurg pe fata-mi inghetata de durere...
inchid ochii si evadez...in amintiri... singurele care te aduc mai aproape...
inchid ochii si esti din nou acolo, zambind.. un zambet ce ma incalzeste... un zambet ce ar topi intreg universul...
inchid ochii si-ti simt privirea blanda..acei ochi inconfundabili care lumineaza totul in jurul meu...
si pe fundal se aud acordurile melodiei Keep The Faith... imi dai atata incredere in mine incat am impresia ca pot, literalmente, sa merg pe luna...
si in momentele astea te simt mai aproape, atat de aproape incat simt ca ma scufund in tot ceea ce esti, si nu mai stiu unde ma termin eu si unde incepi tu... abia acum realizez ca tu esti aici... traiesti in sufletul meu si mereu vei ramane acolo...
cu toate astea, mi-e frica sa deschid ochii si sa te pierd iar...m-e frica sa nu te pierd in lumea de-afara .. pe care ai iubit-o atat de mult si care te-a distrus...
si printre lacrimi iti fac o ultima promisiune... vei trai mereu in acest suflet pe care l-ai schimbat... vei trai chiar si dupa ce, fizic, eu nu voi mai fi... si nimeni nu va reusi sa te scoata de acolo si sa darame imperiul pe care l-ai construit inlauntrul meu...
si deschid ochii.. simt lacrimi ce-mi ating coltul gurii strans intr-un zambet.. da, iti zambesc inapoi.. si te simt mai aproape ca niciodata....
...................................................................................
Intai de toate vreau neaparat sa va multumesc pt ce ati facut. Faptul ca suntem toti aici (cu bune si rele) e datorita noua si celor ce au muncit pt asta. Din partea mea : VA MULTUMESC DIN SUFLET, DIN TOT SUFLETUL MEU, NICI NU-MI POT EXPRIMA RECUNOSTINTA IN CUVINTE. Sa stiti ca munca voastra a adus bucurie cel putin intr-un sulflet , in mod sigur mult mai multe .
Sunt fan Michael (nu e bine zis dar nu am un cuvant mai bun , eventual "il port in inima pe Michael") cam... cam de cand a venit el in RO. Desigur, obligat, fortat si ai mei tot asta ascultau, chiar daca nu stiu boaba de engleza fredonau toate melodiile. Inca mai am pe dulapuri posterele lipite cu el de cand eram in liceu (a fost un tertip ca ai mei nu ma lasau sa lipesc pe pereti), si nu m-am gandit nici o clipa sa le dau jos.
Michael a exprimat tot ce nu putem exprima eu, a fost sursa de inspiratie, bucurie, energie si forma de refulare, eliberare a copilarie si adolescentei mele.
Luna iunie, iulie , august au trecut foarte greu , inca am impresia ca mi se rupe sufletul in mine, nu ca se rupe pur si simplu, se sfasie cate putin, dureros de incet.
Primele zile am fost in soc , nici n-am putut plange, sincer nu credeam ca e adevarat, speram ca o sa apara cineva sa zica nu e el... era o sosie... orice, ca am visat...De fapt nici nu prea mai puteam dormi ... doar 3-4, max 5 ore pe noapte, mai grav era ca nici prietenull nu prea intelege de ce. Acum eu stiu de ce, e ca si cum mi s-a dus un parinte, un copil, ceva lipit sufletului meu, cel mai bun prieten, cel ce a plans , a ras alaturi de mine... sau poate eu alaturi de el.
Dupa cateva zile au venit lacrimile si disperarea faptului ca nu mai puteam face nimic, uneori prea des...
Cred ca noi ca persoane, sufleteste suntem ca niste fluide si luam forme diferite in functie de cine ne este alaturi... familie, prieteni, toti cei ce ne transmit iubirea, si e greu atunci cand pierzi un zid... te cutremuri dar suntem suficient de puternici incat sa nu te prabusesti in bresa formata, trebuie sa fim... Consolare este faptul ca forma mea sufleteasca va ramane acolo chiar daca din zid a mai ramas doar umbra... sufletul meu va iubi chiar si umbra lui...
Un gand amuzant , stiam ca Michael a fost inainte de a exista eu dar nu credeam ca o sa moara in timpul vietii mele, credeam ca o sa le explic nepotilor cine e ... nu cred ca vreunul din voi v-ati gandit vreodata ca MICHAEL POATE MURI.... cred ca daca ma intrebai spuneam ca nu se poate.
Ca "fan" al lui stiu ca stia (nu se poate sa nu stie) cat de mult il iubea lumea (cea mai mare parte), fan aitici cum eram ... de neinteles pt cei ce nu simt ce simtim noi. Si chiar el a spus-o ca a meritat tot chinul care l-a suportat pt dragostea care i-a adus-o lumea si daca ar fi dupa el ar vrea sa fie la fel (chiar daca i-a fost greu). Regret ca dragostea noastra nu il putea apara de ferocitatea presei, si probabil ca el nu stia ca pentru noi era gunoi, si de obicei nici nu meritau comentate asemenea "stiri".
E o chestie ciudata, cat timp traia eram ok (ma bucuram de muzica lui, ma mai uitam la clip-uri), dar cum se poate ca moartea unui om pe care l-ai vazut in carne si oase in fata ta sa te tulbure atat de tare? De ce nu pot sa zic pur si simplu, ei asta e, faptul ca e mort sau in viata nu prea are cum sa-mi schimbe cursul meu? Logic vorbind asa ar trebui, nu? Sa zic un "Dumnezeu sa-l odihneasca" si sa-mi vad in continuare de ale mele...
Chiar atat de mare era spiritul lui, atat de puternic incat nu avea nevoie de manifesare fizica pentru a ajunge la tine? Atat de departe poate merge dragostea? Si atunci , daca e asa eu nu pot sa cred ca poate pur si simplu sa dispara. Si sufletul meu stie ca e inca acolo, langa el, ca sa zambeasca in continuare...
... fiecare poarta in suflet imaginea lui personala... asa ca in fiecare dintre noi (cei care il iubim) inca mai e zambetul lui, pentru ca nu vrem sa-l pierdem, sa-l lasam sa dispara, e prea pretios pentru noi.
Asa ca va multumesc voua, tuturor care sunteti legati impreuna cu mine pe firul magic tors de Michael, va multumesc ca va impartasiti iubirea si bucuria si tristetea, si toate lucrurile astea care ne fac oameni si ne unesc.
Va multumesc tuturor care ati muncit aici, in sufletul meu Michael zambeste, va zambeste....Respectul si recunostinta mea !
Multumesc!
----------------------------------
Gandul ca nu il vom mai vedea niciodata pe scena, unde eram noi cand el avea nevoie de noi? i-am stat alaturi in durere si necaz asa cum a facut el, neconditionat? nici vorba! cand trupul lui firav chinuit de o povara care intrecea orice imaginatie, cand ochii sai tristi cautau alinare si suport la cei pe care ii iubea si carora le fusese alaturi in orice imprejurare. noi i-am intors spatele si am uitat ca el ne-a miscat sufletele intr-o maniera inconfundabila, ca ne-a colorat copilaria, adolescenta, ca ne-a hranit visele si aspiratiile de a deveni oameni in toata puterea cuvantului intr-un loc numit pamant pe care el l-a facut sa radieze de lumina nepamanteana, ne-a adunat in jurul sau cand nu gaseam puterea de a apartine cuiva, ne-a luminat existenta efemera si ne-a calauzit cu dragoste si o sensibilitate iesita din comun intr-o lume mirifica, frumoasa, buna, in care oamenii sunt acceptati pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce reprezinta ca entitate, fara deosebire de sex, culoare a pielii, etc. michael ne-a dat o lectie de umanitate profunda. dumnezeu l-a chemat la el in glorie asa cum a trait. a vrut ca el sa paraseasca aceasta lume intrand in casele si in inimile intregii planete. au curs lacrimi adevarate de durere neconsolata pentru ca el, copilul fara copilarie, artistul desavarsit, a vrut ca noi sa-i purtam in adancul fiintei noastre, intr-un coltisor tainic, chipul si cantecele de ieri care vor fi cantate si maine, si poimaine, atata timp cat inima Terrei va bate...
--------------------------------------
ce bine ar fi daca raiul ar avea adresa...daca Dumnezeu ar avea un numar de telefon la care al raspunda un inger si te-ar intreba cu cine vrei sa vorbesti...asa ar fi usor sa vorbesti cu persoane dragi de acolo de sus...sa il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute cand avem nevoie...ar fi un lucru posibil numai in vise...dar totusi sa ne gandim ca fani M.J pot vorbi cu EL prin vis ascultandu-i muzica si incercand sa-i transmita un mesaj prin gand va asigur ca merge...WE MISS YOU SO MUCH M.J....WE LOVE YOU SO MUCH...
--------------------------------------
In Memoriam
A plecat o legendă
S-a stins, nu mai este printre noi
A plecat un om cu un suflet mare
A plecat un zeu
Michael, steaua ta nu a apus
Ea doar acum se înalţă
În înaltul cerului
Pentru a strălucii precum Soarele
A murit doar corpul tău
Pentru că tu eşti încă viu
Acolo sus la Dumnezeu
Dar şi aici pe Pământ
Ai vrut să fi singur
Dar nu o să fi niciodată singur
Mereu înconjurat de îngeri şi de lume
În cer şi pe pământ
Ai salvat lumea
Ai salvat natura
Dar pe tine Michael
Nu a avut cine să te salveze
Plângem şi plângem
Şi vrem să şti că nu eşti singur
Noi niciodată nu ne vom opri
Să te auzim şi să te iubim.
----------------------
Astazi cerul parca e innorat
Totu’-n jurul meu imi pare schimbat
Uneori viata e de neinteles
Ea nu iarta iar tu nu ai de ales
Este ultimul tau drum, te-am pierdut
Amintirea se asterne-n trecut
Ieri erai un suflet nevinovat
Astazi ingerii din cer mi te-au luat
--------------------------------------
Last dance in June
What’s the reason you had to die
Why all stars began to cry
Why the ocean spelled your name
Why the Earth has burnt your flame
Why the World can’t touch your heart
Why the clouds have took apart
Why the Heaven has just kissed you
Why the People so much missed you
I can hear your voice in time
Singing softly every rhyme
I can see your steps on moon
Waiting for a Dance in June
I can feel your Love for All
Slipping slowly in your call
I can feel your touch of kindness
In a World of too much blindness.
What’s the reason, I don’t know.....................
What’s the reason you had to go?.......
----------------------------------------------------
It doesn`t matter
If you are ''BLACK OR WHITE''
We always must to
"REMEMBER THE TIME''
'Cuz ''WE ARE THEWORLD''
And we need this
It`s time to ''HEAL THE WORLD''
To live in peace.
Don`t matter `cuz
''I`LL BE THERE'' with you
And i know
''WILL YOU BE THERE'' too
To ''save the world''
To ''heal the Earth''
Just a word it`s enough:
''LOVE''
Let`s ''BEAT IT''!
Let`s beat the cruel fate
Like a ''SMOOTH CRIMINAL''
''To hear that certain call''
I just wanna say
''YOU ARE NOT ALONE''
''`Cuz you my frien will see,
You`ve got a friend in me''
this is ''THE WAY YOU MEAKE ME FEEL'', MIKE!!!
---------------------------------------------------
Sufletul mi-e macinat de durerea
Plecarii lui la ingerii de sus
Si ma omoara acum tacere
Regelui a carui stea-a apus.
Imi plange inima si sufletul din mine...
Mi-e dor de el si nu-l voi revedea...
Nu vreau sa vad nicicum ziua de maine.
Cand sufletu-mi mai tare va durea
Nu vreau sa vad lumina altei zile!
Vreau sa ma pierd in noapte undeva.
Pana ce tu nu imi vei da de stire,
Sufletul meu,lumina n-o va revedea.
Nu vreau sa pierd ce acum mi-a mai ramas:
Un cantec o-amintire si poza unui pas.
Vreau sa ramana in inima mea toate,
Pe veci.....chiar pe ETERNITATE!!!
Si amintirea ta in inima sa moara
Mancata de carii in ritmul de vioara
Si doar cand cenusa lucru se va face
Doar atunci am sa te las in pace!
Dar cariile nu-s in inimioara
Si nici cenusa lucru nu se face
Asa ca amintirea ta e-n dulce pace
Si niciodata nu are sa mai moara!!!
--------------------------------
My heart is broken and still
In disbelief with the sad news
Certainly you are watching down and seeing
How your family, friends and fans
Around the world are hurt and miss you deeply
Every minute we all cry and
Lament your sudden death
June 25th will
Always be remembered as the day the legendary &
Charismatic
King of Pop
Said goodbye to
Our
Nation and the world
-------------------
IF I'D EVER MET MICHAEL
If I met Michael
I'd hold him close
And tell him
Everything was ok
I'd take him to a special place
Where we could be alone
And I'd read him my poems
And pick him flowers
I'd show him all the love
The world has in its heart
For him
And ignore all the lies
Finally, I'd tell him
How much I love him
And kiss him
On the cheek
"I love you so much, Michael
You're a brilliant guiding light
You'll always be the King of Pop
and of my heart"
Hope you liked that. I feel a bit better now!
-----------------------------
de ce a trebuit sa pleci ?
lumea mea era atat de luminoasa
din zi si pana'n seara
acum e gri si mohorata
mi-am pierdut drumul
din ziua-n care ai plecat
noptile mi-asculta tipetele
iar perna mea, prea plina de lacrimi
si nu pot sa te vad decat in vis
nu am crezut ca va durea asa
ma sperie viitorul fara tine
ma bantuie amintirea mortii tale
ma inec in lacrimi
absenta ta ma chinuie
si zilele ce vin nu par sa fie clare
de a trebuit sa pleci ?
voi mai vedea vreodata fericirea?
voi mai avea puterea sa zambesc ?
de-ai stii ce mult tanjesc
sa simt imbratisarea ta
durerea mea de cap nu mai sfarseste
ochii ma dor si's obosita
si poezia e tot ce mi-a ramas
mi-e dor de tine
si-as vrea sa-ti spun
ca te iubesc...la infinit ...
----------------------------
O PERSOANA SENSIBILA,SINGURA NU DIN ALEGEREA SA DAR PENTRU CA NU A FOST INTELES DE NIMENI.TRAIA IN LUMEA SA MINUNATA SI PLINA DE IUBIRE PENTRU CEI DIN JUR, MAI ALES PENTRU COPII.ASTA PENTRU CA EL ,MARELE OM MICHAEL JACKSON,E O PERSOANA CA NOI,CA FIECARE DINTRE NOI .CEI CARE I-AU VAZUT SUFERINTA AU RAMAS IN NEPASARE .AVEA DOAR DORINTA SA FIE IUBIT SI IERTAT PENTRU CAPRICIILE SALE.ERA CA UN COPIL,CRESCUT,IAR CAND A LUPTAT CU LUMEA REA S-A COMPORTAT CA UN COPIL:SINCER SI SPONTAN.CAND A INTELES CUM MERGE LUMEA A FOST PREA TARZIU.AR TREBUI SA FIM MAI BUNI IN FAPTE ...CU CEI DIN JUR.MUZICA SA E EFECTUL SUFLETULUI SAU BUN.DOAR CINE IUBESTE CU ADEVARAT POATE SA SCRIE ASA FRUMOS SI SA SE EXPRIME ASA CUM O FACEA EL.CAND AM AFLAT DE MOARTEA SA N-AM PUTUT SA NU VARS O LACRIMA.NU POT SA-TI SPUN ADIO MICHAEL JACKSON PENTRU CA VEI FI IN VIATA MEA CU MUZICA TA.SPER DOAR SA FII IUBIT ACOLO UNDE ESTI.
Va mai amintiti?cand isi deschidea bratele catre public , toata planeta incapea in bratele lui... avea atata iubire de dat si ne-a dat tot ce a putut atat timp cat dumnezeu a vrut sa ni-l lase ... trimitea un sarut si zecile de mii de fani se ridicau in al 9-lea cer de fericire ...putea sa stea ore nemiscat pe scena si toti eram uimiti si fascinati de prezenta lui ... o explozie de energie, era electrizant ...e prea nedrept ca un asemenea om sa nu mai fie printre noi, el ne-a daruit tot iar noi, fanii adevarati care l-am iubit si am crezut in el il vom pastra vesnic in inimi ... daca s-ar fi putut sa-i fi dat fiecare cate un minut din viata noastra, sunt sigura ca ar mai fi trait 100 de ani!! ... wait for me in haven my beloved michael !!!meet you there !!!
----------------------------------
Inima lui a incetat sa bata cu multa vreme in urma cand noi ne-am indepartat de el si nu am mai gasit drumul inapoi catre el, cand el avea atata nevoie de noi pentru ca menirea lui in viata era de a darui lumii intregi dragoste nesfarsita, emotie, speranta si de a-si trai alaturi de noi copilaria trista si chinuita, dragostea pentru oameni. el a vrut ca noi sa fim familia lui in care sa se regaseasca si in sanul careia sa-si gaseasca linistea si echilibrul. dar noi i-am refuzat cu indarjire oferta de parteneriat. el a investit in cantec toata puterea sufletului, a mintii, intregul sau talent si nu a primit in schimb ceea ce isi dorea: sa-i fim aproape. daca i-am fi fost alaturi, poate ca michael cel a carui soarta o deplangem astazi, ar fi gasit puterea de a depasi vicisitudinile si nedreptatile vietii si ar fi inca in viata, alaturi de noi si copii lui, traind prin si pentru cantecele sale. toti avem o parte de vina pentru faptul ca el nu mai este printre noi. dar regretele sunt tardive, mult prea tardive, si daca mai putem inca face ceva, cred ca ar trebui sa ii cinstim memoria, sa ii fredonam melodiile, sa avem grija sa nu se astearna colbul uitarii peste amintirea lui, si sa facem ce si-a dorit mai mult: sa schimbam lumea intr-un loc mai bun in care copii lui michael sa creasca cu credinta puternica ca "tatal lor nu a fost un om ciudat, ci doar un om care a trait imprejurari ciudate" si ca regele pop-ului va trai vesnic prin ei si in egala masura prin noi. michael, odihneste-te in pace, si de acolo de unde esti, sa ne veghezi cu prezenta ta calda destinele. recunostiinta vesnica celui care a fost marele om Michael Jackson.
-------------------------------
Eu imi iau ramas bun in seara asta. Nu maine, ca toata lumea. De ce am decis eu sa-mi iau ramas bun de la Michael Jackson? Pentru ca am ajuns sa-l apreciez ca artist. Mult. Imi pare rau ca o fac prea tarziu. Si imi e nitelus ciuda. In ultimele zile am aflat multe despre el. Am fost o sugativa de informatii jacksonice. Am vazut documentare despre el, interviuri, multe filmari. I-am vazut concertul dat in 92' la Bucuresti. Nu o data. De vreo 2 ori. Si mi-am dat seama ca omul asta a fost o revolutie. El avea jocuri de lasere, lumini, explozii, zboruri si petarde pe cand trupele de la noi abia aveau 8 becuri in sala.
Era un super compozitor. Avea o voce buna. Un teribil dansator. Se spune ca a fortat limitele videoclipurilor si le-a bagat in era moderna. Da, el. Negrul-alb. Un artist complex. Complet. Care chiar ne lasa o mare mostenire muzicala grozava. Oricat de patetic ar parea, mi-am facut un CD cu Best Of. Ma rog, ce consider eu ca a avut el mai best.
Maestre, imi scot palaria, du-te cu Dumnezeu.Nu regret te-am descoperit. Te voi asculta si postum. Daca in urma cu ceva zile, mai exact in ziua in care ai murit, te compatimeam in cateva randuri si ziceam ca nu ai avut o viata deloc usoara, acum iti zic ca m-am inselat. Te-am vazut pe scena. Traiai, baiete, traiai cu adevarat. Erai fericit. Muzica ta trecea prin tine, iesea din tine si electriza zeci de mii de oameni. Sute de mii de oameni. Milioane. Si miliarde. Ai fost fericit cand ai compus, cand ai cantat, cand ai oferit muzica. Sper spre binele tau ca ai avut mai multe momente de fericire decat de nefericire. Pe scena erai altcineva. Nu erai omul firav, tematoar si timid din interviuri. Erai o fiara, erai un zeu al scenei, un magician. Erai rege.
Si rege ramai, un rege plans de multa lume. Sa-ti mai dau o veste buna. Vei aduce bucurie si dupa moartea ta, privilegiu pe care nu-l au multi.
Zbori cu bine!
------------------------------
Imi este foarte greu sa vorbesc despre subiectul asta pentru ca inca n-am reusit sa trec peste ceea ce s-a intamplat. Parerea mea este ca se poate sa fim afectati de disparitia unei persoane pe care am intalnit-o face-to-face. Eu sunt fan MJ de aproape 17 de ani si disparitia sa (nu pot folosi alt cuvant) m-a afectat cumplit. I-am iubit muzica, dansul,sufletul ... totul. Muzica lui m-a ajutat enorm in momentele grele, iar sufletul lui mi-a oferit alinare atunci cand singuratatea era mult prea apasatoare. L-am simtit aproape de-a lungul anilor chiar daca am crescut. Sentimentele au ramas aceleasi. Aveam senzatia ca il cunosc tocmai pentru ca stiam ca in fiecare cantec compus de el exista si o bucatica din sufletul lui. Din pacate, am facut o greseala ... cu totii am facut aceeasi greseala: l-am considerat VESNIC, nu ne-am gandit nici o secunda ca Michael Jackson ne poate parasi vreodata pentru totdeauna. Pe mine evenimentul asta m-a terminat. Din 25 iunie incerc sa ma pun pe picioare, incerc sa functionez normal, dar nu pot. Simt ca mi-am pierdut cel mai bun prieten. Poate suna ciudat, dar m-am mai simtit asa doar atunci cand am pierdut persoane dragi. Nu ma pot impaca cu gandul ca el nu mai este. Si m-am saturat pana peste cap ca lumea din jurul meu sa se uite stramb la mine. Sufar si ma doare ... si recunosc: Michael este omul care mi-a schimbat viata si nu pot sa ma dezic de el. Daca lumea nu intelege, asta este ... nu pot decat sa-i compatimesc pe cei care n-au cunoscut sentimentul acesta de iubire neconditionata fata de un om care a incercat sa vindece lumea si a reusit sa schimbe destine.
Eu am avut sansa si onoarea de a-l vedea pe Michael live in concert. Nu doar ca a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea, dar m-am si convins de faptul ca exista ingeri printre oameni, iar el era unul dintre ei. Aceea a fost seara in care am aflat ca perfectiunea exista, dar ca ea nu poate fi atinsa decat de cei binecuvantati cu harul divin. Michael a fost binecuvantat cu acest har si a dorit sa il imparta cu noi, dar, din pacate, nu am fost suficient de pregatiti pentru a primi ceea ce a avut el de oferit.
Intr-un cantec compus in memoria lui Michael, "The King Full Stop", apar versurile : "I'll always remember the spot where I was standing / Exact same spot where I felt like collapsing ..." . Sunt atat de adevarate ... Nu voi uita niciodata momentul in care am aflat vestea. Am simtit ca ma prabusesc instantaneu. Lacrimile au inceput sa curga si de atunci aproape ca nu s-au mai oprit. Timpul parca s-a oprit in loc si nu-mi pot imagina lumea fara el. Stirile idioate, senzationale, barfele, comentariile rautacioase ... toate parca imi rasucesc cutitul in rana. Durerea este uriasa si vreau sa se termine odata cu toate ofensele si jignirile care i se aduc. Imi doresc sa am parte de liniste ca sa ma pot vindeca. Nu cred ca se va intampla in curand. Intre timp, a aparut filmul "This Is It". Simt ca voi lua parte la ultimul lui concert, ultima sa reprezentatie. Dupa aceea, se va trage cortina si va depinde de noi, fanii, sa-i ducem mostenirea mai departe. Sincer, mi-e greu sa vad lumea asta fara Michael in ea ... Pare totul atat de ireal ...
----------------------
UN SUFLET PREA PUR PENTRU LUMEA DE AZI
iNTOTDEAUNA AU FOST OAMENI CARE AU INCERCAT SA VADA CEVA NEOBISNUIT LA MICHAEL SI SA IL ACUZE DE TOT FELUL DE LUCRURI.ACESTI OAMENI NU AU INCERCAT NICIODATA SA VADA ADEVARATA LUI FIINTA SI NU L-AU INTELES NICIODATA.
CU TOATE CA MICHAEL NU A FACUT NICIODATA NIMANUI NICI UN RAU,VA DIMPOTRIVA TOT TIMPUL A AJUTAT,AU FOST OAMENI CARE NICIODATA NU L-AU LASAT IN PACE SI TOT TIMPUL ISI DADEAU CU PAREREA DESPRE EL SI IL ACUZAU DE TOT FELUL DE LUCRURI CARE MAI DE CARE MAI STUPIDE SI FARA FUNDAMENT.
DATORITA FRAGOSTEI SALE IMENSE PENTRU COPII,PE CARE II CONSIDERA UN DAR DE LA DUMNEZEU PENTRU O LUME MAI BUNA,A FOST ACUZAT DE DOUA ORI PENTRU PEDOFILIE.NISTE ACUZATII STUPIDE SI FARA NICI O BAZA,ADUSE LA ADRESA UNUI OM CARE TOATA VIATA LUI NU FACUSE ALTCEVA DECAT SA AJUTE COPII DIN TOATE COLTURILE LUMII,ACUZATII NASCUTE DIN SETEA UNORA DE BANI CASTIGATI USOR DIN DISTRUGEREA PERSOANEI CU CEL MAI PUR SUFLET CARE A EXISTAT VREODATA.
ACESTI OAMENI I-AU FACUT MULT RAU SI L-AU INTRISTAT FOARTE MULT.MICHAEL A CONTINUAT SA MEARGA MAI DEPARTE INSA UMILINTA SI DUREREA AU RAMAS UNDEVA IN SUFLETUL SAU SINCER SI INOCENT.SUNT SIGURA CA ACESTI OAMENI ATAT DE IGNORANTI SI LACOMI ISI VOR PRIMI PEDEAPSA CAND VA FI VREMEA LOR SI POATE ATUNCI VOR REALIZA CE PERSOANA UNICA SI INOCENTA AU DISTRUS.
MICHAEL RAMANE IN INIMILE CELOR CARE I-AM VAZUT ADEVARATA NATURA UMANA,UN REGE AL INIMILOR NU DOAR AL MUZICII SI IL VOM IUBI INTOTDEAUNA PENTRU TOT CE A DARUIT LUMII IN SCURTA LUI EXISTENTA PE ACEST PAMANT.
---------------------------
STII,MIKE....?NOI,ITI SCRIEM IN FIECARE ZI!ASA,NE ESTE MAI USOR SA TRECEM PESTE DISPARITIA TA.USOR E UN FEL DE A SPUNE!SANTEM MULTI SI CHIAR DACA NU NE CUNOASTEM PERSONAL,VORBIM,SCHIMBAM PARERI,IMPRESII;DUREREA E GREU DE SUPORTAT SI ACUM!PENTRU CA NU EXISTA EXPLICATII.TU ERAI UN OM SANATOS SI TOTUSI.....II INCOMODAI.TU NU AI MURIT!DOAR TE TRANSFORMI:LACRIMA DE PE OBRAZUL OBOSIT SI TRIST AL LUMII,ARDOAREA AMURGULUI DE VARA CIND VANTUL FIERBINTE NE PARJOLESTE BUZELE,RASARITUL SOARELUI,CLIPIREA DIMINETII;TE-AI NASCUT IN LEAGANUL VIETII,DIN NEPATRUNSUL ARC AL TIMPULUI,DIN ZBUCIUMUL FACERII LUMII,CA O SPERANTA CE ADIE USOR SI NE DA CURAJ SA MERGEM MAI DEPARTE PRIN JUNGLA GREU DE PATRUNS A EXISTENTEI PAMANTENE!STII TU,CE GREU SI TRIST E FARA TINE?O MINUNE NU DUREAZA MAI MULT DE TREI ZILE,ASA SPUNE UN PROVERB.FALS.A DURAT 50 DE ANI.PUTIN,TOTUSI.STIM CA AI SUFERIT,DOAR DUMNEZEU,DRAGOSTEA TA SI A NOASTRA TE-AU AJUTAT SA TRECI MAI DEPARTE.DAR NOI?NE-AI LASAT SI AI PLECAT!NE RUGAM PENTRU TINE IN FIECARE ZI SI GANDURILE NOASTRE CALDE SI SINCERE ,DIN TOATE COLTURILE LUMII,LE ADUNAM,LE PUNEM INTR-UN PLIC DE ROUA SI TI-LE TRIMITEM PRIN INGERUL TAU CARE TE-A CALAUZIT PRIN VIATA PAMANTEANA!EL E CU TINE!MEREU!SI NOI!TU,ESTI OAZA NOASTRA DE LINISTE SI CLIPA DE NEMURIRE IN CARE CREDEM TOTI.ITI PROMITEM:NU TE VOM UITA SI NU TE VOM PARASI!ESTI PREZENT PRIN CE AI CREAT,DAR MOSTENIREA CEA MAI DE PRET SANT COPIII TAI,O PRELUNGIRE A EXISTENTEI TALE!SOMN USOR!DORMI IN PACE!
P.S O CALAUZA-N NOAPTE...... UN SUFLET RATACIT...O MOARTE NE DESPARTE.....DE TINE OM IUBIT...CASCADA DE IUBIRE....E INIMA-TI FIERBINTE.....UN ZAMBET,O PRIVIRE.....UN GEST SA NE ALINTE......
-------------------------------
Draga Michael,
Ce as putea sa-ti spun mai mult decat ca mi-ai atins sufletul iremediabil? Esti Artistul, cel care a fermecat scena si inimile unui glob intreg, miscand lumea cu o forta care a lasat orice alt artist in urma pentru totdeauna. Esti incredibil de delicat, imi place sa-ti studiez fiecare imbratisare, dintre cele pe care le imparteai cu generozitate fanilor; chiar si atunci cand paseai parca nu functiona pentru tine gravitatia, erai ca o boare, cu tine totul parea posibil. Ca printr-o pirueta iti raspandeai bunatatea si zambetul luminos peste toti cei care au avut norocul sa te cunoasca si peste noi, fanii tai... In momentele astea imi amintesc vorbele tale din martie catre noi: "Va iubesc pe toti, serios, trebuie sa stiti asta.. din adancul sufletului meu.." La fel si noi. We love you more, M.J
Unii au gasit ca se pot lega de bunatatea ta imensa, de dragostea ta neafectata, de generozitatea ta.. Lasa-i. Dragostea unei lumi este mai importanta. Asta arata ca niciunul dintre mesajele pe care ni le-ai lasat nu s-a pierdut. Nici macar unul.
Trebuie sa-ti spun, Michael, ca iubesc fiecare nota a ta, cantata, vorbita sau scrisa.. fiecare miscare, fiecare zambet, fiecare fastacire, fiecare imbratisare.. Lumea mea rasuna de tine. Esti cel mai frumos si binecuvantat om pe care mintea mea a avut sansa sa-i contemple. Om si geniu, copil si intelepciune.
Multumim pentru vindecare! Lumea asta e mai buna prin tine, pentru ca tu inspiri in oameni tot ce e mai bun. Sau cum spune mama: Dumnezeu ne mai trimite din cand in cand pe cineva asa ca Michael ca sa avem un termen de comparatie. Sa stii ca pamantul iti canta cantecele. Ti-am dedicat o alee in parc. Ti-am ascultat concertul. Oamenii te iubesc. Cei mici iti invata versurile, sunt fascinati de tine, se imbraca la fel. Ma gandesc la tine. Mi-e foarte dor de tine, esti parte din mine, din familia si viata mea.. cum as putea sa te las vreodata?.. Mi-e foarte greu, incerc sa-mi lipesc cioburile astea de inima. Deocamdata nu merge. Dar cine stie.. Cine a stiut ca va durea atat??.. N-am prevazut nimic.. Iti promit ca-mi voi trai viata intr-un mod care sa-ti faca onoare si ca in toate momentele mele frumoase vei fi cu mine, ca sa le vezi prin ochii mei.. Pot s-o spun acum: te iubesc, te-am iubit toata viata. Esti eroul meu frumos. Esti tu, Michael. Sa nu-ti fie teama. Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa aiba grija de tine pentru totdeauna, sa te mangaie cu Odihna, Iubire, Pace, Bucurie, Frumusete. Iar tu sa stii ca te iubesc cu adevarat. Eu si alte milioane si milioane care am fi vrut sa ne iei in brate si sa dansam. Cine stie.. Poate candva.. Eu nu ma pot desparti de tine.
We will be there!
--------------------
Draga Michael,
Moartea ta ne-a devastat pe toti din lumea intreaga.Cum ai putut sa dispari asa de simplu?Cum ai putut sa ne lasi si sa pleci de langa noi?Trebuia sa ramai.Daca eram acolo in ziua aceea cand doctorul Conrad voia sa iti faca aceea injuctie opream moartea ta chiar daca imi dadeam viata pentru tine.Esti un erou pentru noi toti,si te iubim asa de mult.Nu va mai exista om ca tine,vocea,miscarile si iubirea ta fata de noi.Faptul ca tu voiai sa schimbi lumea in bine ne-a uimit pe toti fiecare.Voiai ca aceasta lume sa fie din ce in ce mai buna,dar nu prea se poate asta.Trebuie sa ne schimbam,lumea merita schimbata.Ador cum dansai,ma uimesti cu vocea ta de Inger,dar acum nu te vom mai auzi nici live,pentru ca tu ai disparut.Am avut vise cu tine,cred ca voiai sa imi spui ceva prin acele vise si inca ma mai gandesc la tine.Pentru mine esti inca in viata,traiesti in amintirile,visele si sufletele noastre daruite de tine.Vreau sa dau timpul inapoi ca tu sa mai fi cu copii tai.Nu stiu ce fac acum copii tai dar cred cel mai mul ca se gandesc la tine si ma intristeaza foarte mult.Ai avut mai multe zile negre decat cele albe.Sufereai din cauza bolilor,durerilor,si nenorocitii aia de ziaristi spuneau despre tine numai minciuni.Oamenilor le pasa numai de bani si audiente,nu le PASAU de Tine.Michael,te iubesc si nu te vom uita nici cat este lumea de mare.
----------------------
O moarte-o lume a zguduit
Stau inca si ma gandesc la acea zi.Acea blestemata zi de 25 iunie 2009.Cum totul putea fi linistit?Cum doar printr-o moarte lumea s-a inegrit?E ciudat!In fiecare zi aflam de pierderi de viata a unor oameni curajosi,bolnavi sau unii care mor prosteste.Nici una din aceste pierderi nu m-a afectat asa cum m-a afectat ACEA peidere din 25 iunie 2009.
La stiri aproape zilnic se vorbeste despre atatcuri teroriste,catatstrofe naturale in care isi pierd viata sute,poate mii de persoane.Cu toate astea oamenii din intreaga lumeau fost socati si cam atat.Au zis 'Asta este' si au mers mai departe.
Sa revenim la 25 iunie 2009.Atunci cand Jermaine Jackson a confirmat trecerea in nefiinta a lui Michael Jackson.In acea clipa tot globul a ramas uimit si intr-o clipa totul s-a inegrit.Timpul a stat in loc.O singura inima a incetat sa bata iar lacrimile a miliarde de oameni au inceput sa curga.
Poate va intrebati de ce...Si totusi mi se pare de prisos sa raspund la o intrebare la care cuvintele nu pot exprima tot ceea ce insemna Mike.Era generos.frumos,talentat,avea atatea calitati...
Poate parea absurd ca noi fanii inca il plangem,dar doar un fan adevarat poate intelege de ce.Pentru majoritatea din noi Mike a fost prieten.tata,iubit si tot ce putea insemna o fiinta.
Eu inca il plang fiindca odata cu plecarea sa fizica dintre noi a murit si o parte din sufletul meu,a luat cu el o parte din inima mea.Durerea ce inca o simt imi apasa adanc in suflet si imi taie respiratia.Oricum pentru mine Michael Jackson va ramane un om cu o inima de aur.Te iubesc Mike si as da orice acum sa fii langa cei care te iubesc cu adevarat:fanii tai,copiii tai.
-------------------------------
Astazi dupa mult timp mi-am gasit curajul sa revad acele cumplite stiri despre Mike,despre disparitia sa prematura...Astazi am realizat ca durerea de acum e de un infinit de ori mai mare decat cea de atunci...Astazi imi dau seama ca de fapt atunci era socata iar inima si sufletul meu nu stiau cum sa reactioneze...Astazi pot spune ca desi nu vreau realizez cu durere in suflet ca Mike nu mai e...Astazi am inceput sa fac ceva ce pana acum nu am vrut am inceput sa accept acea ingrozitoare stire...Astazi am plans m-ai mult ca niciodata,am suferit si am simtit cum acceptarea adevarului doare enorm...Astazi uitandu-ma la memorial am auzit si melodia "Smile"...Astazi am realizat mai bine ca niciodata mesajul melodiei....
E trist si doare cand ma gandesc la cel ce de-a lungul vietii mele mi-a fost tata,frate,prieten,mentor ca nu mai este...Ca a disparut fara sa isi ia la revedere...M-am nascut cunoscandu-l p el mai bine decat pe oricine...M-am nascut cu ideea ca Mike e nemuritor ca e vesnic...In clipa in care am auzit vestea mi s-a parut o gluma...Adica cum poti spune despre cineva nemuritor ca a murit?!Mi se parea total aiurea...Apoi am realizat ca desi nu mai e printre noi el va fi vesnic prin muzica sa,dansul sau si prin minunatele invataturi pe care le-a lasat pentru noi...
------------------------
Cuvintele lui mi se par neauzite fraze,
se roaga si plange,il vad in genunchi pentru o lume,
o lume ce judeca si in soapta zice al lui nume,
eu urlu de durere...Michael!!!!!!!!!!!!!!
sper sa ma auda...
dar daca nu, macar voi care credeti in el,
a murit judecat pe nedrept,vocea lui o aud si in somn,
si o s-o aud pana mor...cand fericita ma voi intalni cu el,
dar cat mai petrec pe pamant, vreau sa-i raspandesc muzica ingereasca,
sa slujesc o dreapta fapta,daca ar fii ca ingerii sa mai umble pe pamant,
el ar fi primul, pe care Dumnzeu ni-l ar reda.
Un inger a cazut pe pamant,era ziua in care s-a nascut Michael, misiunea lui era sa ne invete despre dragoste,o misiune greu de realizat,avand in vedere rautatea lumii,dar el a incercat la nesfarsit,dovada suntem noi,cele cateva milioane de persoane care il pastram in sufletele noastre. Viata lui e un exemplu demn de urmat,iar gurile rele sunt gauri de astupat. Un om: care a iubit atat de mult copilasi,oamenii si viata, incat a fost greu de inteles din partea unor persoane fara suflet si profitoare. In calatoria lui pe pamant,multi au incercat sa-i taie aripile, sa-l murdareasca...dar el si cazut fiind,a gasit putere ca sa se ridice,iar in bezna noptii sufletul ii lumina toata planeta. Cand moare o stea,lumina i se vede inca multi ani,generatii intregi vor cunoaste ziua,datorita ei.
---------------------
INGERII NU MOR...
Intr-o zi frumoasa de vara, Dumnezeu privea peste Pamant... A vazut si bune, si rele; si frumoase si urate. A privit... a tot privit si a hotarat. A chemat pe Arhanghelul Mihail si i-a spus ceva la ureche. Si dorinta lui Dumnezeu deveni realitate.
Pe Pamant s-a coborat un CHIP DUMNEZEESC.... cu un glas INGERESC. Si Dumnezeu a poruncit parintilor sai muritori sa-i dea numele MICHAEL...
Iar lui Michael, Dumnezeu i-a poruncit sa mearga si sa cante printre muritori, si GLASUL INGERESC a inceput sa fie auzit prin lume. Si de cate ori INGERUL canta, omenirea uita de tot ceea ce era rau. Dupa un timp, rau-voitorii (chiar cei ce se aflau prin preajma INGERULUI MICHAEL) au incercat de nenumarate ori sa-i reduca GLASUL INGERESC la tacere. De fiecare data, Dumnezeu il salva. Si mereu cu ochii in lacrimi si cu sufletul sfasiat de durere pentru ca nimeni nu-l putea intelege, GLASUL INGERESC continua sa transmita muritorilor mesaje de PACE. INGERUL MICHAEL plangea de durere, dar continua sa cante.
Si intr-o zi de iunie, suparat tare pe omenire, Dumnezeu a hotarat sa-si cheme LA EL GLASUL INGERESC.
Si inima hartuita si rapusa de durere a INGERULUI MICHAEL s-a incapatanat sa mai bata, iar GLASUL INGERESC nu s-a mai auzit...
Atunci omenirea a inceput sa-l caute, sa-l strige, sa-l implore sa mai ramana putin. INGERUL MICHAEL, suflet nobil si iertator ar mai fi vrut sa mai zaboveasca putin... Dar DUMNEZEU a vrut sa dea o lectie si o pilda omenirii.
...L-a pus usor in palma sa si a chemat pe toti ceilalti INGERI sa-l ocroteasca...
... INGERUL MICHAEL sleit de puteri si rapus de oboseala ultimului cantec, si-a inclinat capul, a zambit multumit ca-si implinise menirea cu care fusese harazit si a adormit... PUTIN...
Atunci cand va fi odihnit pe deplin si numai daca vom fi mai buni, poate DUMNEZEU se va milostivi de noi SI NI-L VA TRIMITE INAPOI...
Pana atunci DUMNEZEU IL TINE IN PALMA MAINII SALE, IAR INGERII IL VOR OCROTI MEREU....
SOMN USOR SI VISE PLACUTE, INGERE MICHAEL si-ti multumesc in numele intregii omeniri pentru tot ceea ce ai facut pe Pamant. Si tot in numele omenirii, te rog ne iarta pacatele savarsite fata de tine...
SI EL NE-A IERTAT... SI DOARME...
... PENTRU CA INGERII NU MOR!...
... NUMAI NOI, DE DORUL LOR!...
----------------
MI-E DOR SI DOARE!
"In contrast cu ciripitul vesel al pasarelelor intr-o dimineata calda de vara aud un tiuit enervant care isi doreste sa ma trezeasca cu orice pret si chiar reuseste. Intind mana si opresc ceasul desteptator. Inca dinainte sa deschid ochii am o stare de nervi si de depresie in ciuda faptului ca urmeaza sa plec la mare impreuna cu iubitul meu. Imi venea sa plang si nu vroiam sa deschid ochii, nu vroiam sa plec niciunde, nu vroiam sa il vad pe iubitul meu care incepea sa se trezeasca langa mine. Stiam ca primul lucru pe care il va face va fi sa deschida televizorul si numai ideea asta ma ingrozea. Era clar, urma sa am o zi proasta, depresiva, dar de dragul iubitului meu trebuia sa imi revin, asa ca am decis sa mai stau cateva momente cu ochii inchisi si sa ma calmez. Dintr-o data aud la televizorul aprins intre timp o stire bomba: Michael Jackson a incetat din viata in urma cu doar cateva ore!!!!! Am deschis ochii si m-am uitat uimita la iubitul meu, apoi iar la TV, am simtit o durere cumplita, un gol in stomac si in inima dar recunosc ca, spre rusinea mea, mi-a fost jena sa admit senzatiile pe care le aveam si am disimulat zicand: "Ia uite, a murit si Michael saracul!" M-am ridicat din pat instantaneu si am iesit din camera, din acea clipa nu am mai adus vorba despre stirea pe care tocmai o auzisem, am facut totul in fuga, l-am grabit pe iubitul meu ca sa plecam mai repede si dusi am fost. A urmat un week-end groaznic nimic nu mi-a placut, nimic nu mi-a convenit, aveam aceeasi depresie puternica din acea dimineata, parca aveam o spaima in suflet, parca urma sa imi moara cineva drag, imi venea sa plang intr-una si cu greu m-am abtinut de dragul iubitului meu. Am inghitit foarte multe calmante pe sub ascuns si mi-am disimulat panica.
Intoarsa acasa nu am mai putut evita subiectul "Michael" deoarece era pe toate posturile TV, radio, in presa scrisa, pe buzele tuturor rudelor si cunoscutilor. Fara sa vreau am fost pusa la curent cu tot ce era nou. Asa m-am trezit intr-o zi in fata calculatorului citind articole despre viata lui MJ, ascultandu-i muzica si urmarind interviuri cu el. Asa in fata calculatorului mi-am amintit cand a venit in Romania si cu toate acestea am realizat ca imi aduc aminte foarte bine secvente din concertul lui urmarit cu sufletul la gura . Mi-am adus aminte cum aveam sub lampa de birou o poza superba de-a lui Michael, imi aduc aminte exact cum carliontii negri ii cadeau pe frunte, imi amintesc perfect zambetul cald si costumul lui auriu cu care ne-a fermecat pe toti, eu aveam 20 ani atunci si cu toate acestea il iubeam cu toata puterea. Stiu exact ca in fiecare seara intram in camera si sarutam poza aflata pe o coperta a unei reviste de integrame, o sarutam si tot ceea ce imi doream era sa fi fost eu fata aceea pe care a luat-o frumosul si bunul Michael in brate si a dansat cu ea pret de cateva momente pe scena. Am tinut luni bune revista aceea pe birou, am ravnit multa vreme la imbratisarea lui, la mangaierea lui, la dragostea lui. Usor, usor am fost prinsa de valtoarea vietii, poza pe care o sarutam in fiecare seara a disparut de pe birou, probabil mama facand curatenie intr-o zi si nestiind de pasiunea mea secreta a aruncat-o...usor, usor Michael a disparut din viata mea dar a ramas acolo undeva ascuns in sufletul meu, ascuns dar foarte bine inradacinat. Mai revenea uneori cand vedeam stiri rautacioase despre el la TV, cand auzeam comentarii rautacioase la adresa lui, cand era implicat in tot felul de scandaluri. De fiecare data simteam durere si ii luam apararea, nu am crezut nici o fractiune de secunda ca a abuzat de vreun copilas, ca a dorit sa isi arunce pruncul pe fereastra, ca e un ciudat care doarme intr-un siciriu sau cate si mai cate s-au zis despre el. Am stiut mereu ca Michael este un "copil mare", un copil abuzat care a ramas cu sechele, UN INGER care a intors si celalalt obraz, care a raspuns violentei si rautatii cu bunatate si caritate. De obicei copiii abuzati devin oameni rai, ursuzi, si incapabili de iubire...Michael a transformat experientele lui groaznice in pilde si a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa nu mai existe copii maltratati, omorati de neglijenta oamenilor mari, uitati in saracie si mizerie. A cantat pentru oameni, animale si pentru planeta . El a dorit sa vindece lumea de boala, de mizerie, de razboi, de indiferenta, dar mai ales de rautate. Cu mii de oameni care il iubim si respectam a reusit dar ce pacat ca nu noi suntem cei care i-am stat alaturi, ce pacat ca ca a fost inconjurat de oameni care nu i-au aratat iubire, care nu i-au aratat bunatate, care nu au putut sa-l indrume cand a avut nevoie. De ce oare l-au haituit si l-au denigrat, de ce au mintit si l-au folosit, cum au putut sa nu il iubeasca? Oare voi, toti cei care i-ati facut rau mai puteti dormi linistiti noaptea? Offff Doamne cate as mai avea de spus....simt cum sentimentele dau navala in sufletul si in mintea mea, prea multe in acelasi timp. As vrea sa pot lua de guler pe toti cei care i-au facut rau si au profitat de naivitatea unui "copil mare" asa cum era el, dar imi dau seama ca nu razbunare si-a dorit el, ca o viata intreaga a luptat cu rautatea prin zambet, caldura si daruire. Imi dau seama in timp ce scriu aceste randuri de un adevar de care mi-am dat seama si la cateva zile dupa ce el s-a stins, de un adevar care m-a izbit in timp ce stateam in fata calculatorului si plangeam ca un copil, un adevar care m-a zguduit, un adevar care acum doare foarte tare: TE IUBESC Michael si te-am iubit intotdeauna chiar daca au fost momente cand am uitat si am ascuns acest sentiment puternic. Te iubesc atat de mult incat inca ma mai doare disparitia ta si probabil ma va mai durea foarte multa vreme de acum incolo. Cu toate ca am fost in preajma ta acum imi este dor de tine, imi lipsesti, te vreau inapoi, Simt in suflet aceeasi durere pe care am simtit-o atunci cand am pierdut pe cineva foarte drag din familia mea, simt aceeasi frica, aceeasi panica, acelasi dor. Inca mai plang atunci cand mai citesc cate ceva despre tine sau cand iti ascult melodiile chiar si acum plang si ma doare. Realizez ca frica pe care am simtit-o in acel week-end la mare, spaima ca voi pierde pe cineva drag era de fapt durerea inabusita provocata de moartea ta, pe tine te pierdusem, tu erai acel cineva drag care nu urma sa moara ci deja murise insa eu nu vroiam sa accept. Recunosc cu rusine ca nu ti-am fost fidela, ca nu am pastrat cu sfintenie albumele tale in raft, ca nu am pastrat pozele tale, ca nu am ascultat constant muzica ta si ca nu mi-am amintit in fiecare zi de tine, insa acum te rog sa ma ierti si sa fii sigur ca n-am sa te mai parasesc niciodata, n-am sa te uit niciodata, sa fii sigur ca te-am iubit in fiecare zi a vietii mele insa fara sa-mi dau seama. De acum am sa te iubesc in fiecare zi a vietii mele stiind lucrul asta, simtindu-l si fara a mai fugi de el, am sa te iubesc constient si constiincios in fiecare secunda. Ca mine probabil ca mai sunt multi oameni, oameni care abia dupa ce nu ai mai fost au realizat cat te iubeau si cat ai suferit. Poate ca, daca noi toti acestia am fi facut ceva pentru tine nu ai mai fi indurat atata, poate viata ta ar fi fost altfel si poate ai fi apucat sa iti vezi copilasii crescand. O sa traiesc tot restul vietii mele cu vina si cu durerea asta in suflet, mi-e rusine ca nu am facut nimic sa te ajut si promit sa incerc sa nu mai ignor durerea nimanui si sa lupt impotriva nepasarii oamenilor si o sa incep cu mine asa cum ne invatai tu in "Man in the Mirror" acum multi ani. O sa fiu mai buna, promit, si tu o sa fii mandru de mine.
Stiu ca tu obisnuiai sa spui asa, dar eu TE IUBESC MAI MULT! si o sa te iubesc mai mult, si mai mult, si mai mult cu fiecare zi pana la sfarsit. ADIO, iubitul meu"
------------------------
MARTURISIRE
a...adevarat....trist dar adevarat...nici nu stiu de ce naiba mai torurez tastele astea cand nici nu le vad din cauza lacrimilor......habar n-am dar stiu un lucru....mi-e dor de Mike si parca nu-mi mai e frica de moarte...parca vreau sa vina.....mai...mai repede.....vreau sa ii fiu alaturi macar o secunda acolo sus...vreau sa ii vad zambetul...vreau sa ii simt rasuflarea si sa ii simt atingerea....ca aripa unui inger...ca raza unui luceafar ceresc....pentru ca asta e acum luceafar...ce coboara bland pe calea amintirilor noastre....pe calea spre inima si sufletul nostru....care curge ca un rau scaldat de soare si devenit fierbinte ca lava unui vulcan din ochii nostri care nu vedeau pana acum decat imperfectiunea....dar....cum poti sa fii perfect intr-o lume imperfecta?....Mike a incercat asta: a vrut sa fie perfect intr-o lume imperfecta atat cu trupul cat si cu sufletul...perfectiunea sufletului a intrecut-o pe cea trupeasca as putea zice pentruu ca mike VISA DINCOLO DE PERFECTIUNE...si parca atingea...perfectiunea perfectiunii....nu gasesc un superlativ absolut care sa descrie asta...pentru ca poate nu exista...pentru ca omenirea nu a descoperit acel cuvant pentru ca nu a stiut ce e ala ''SUFLET BUN''...pentru ca nu a stiut ce e aceea DURERE...pentru ca nu a stiut ce e acela RESPECT pentru ca nu a stiut ce e aceea INTIMITATE desi tot timpul asipa la dansa si avea nevoie de ea cum avea si MIKE...sa nu credeti ca daca ii spun Mike il iau in ras pentru ca nu as putea dar e un alint pe langa Jacko
Tendinta multora de a judeca OMUL, nu ARTISTUL a facut ca imaginea lui Mike sa fie din ce in ce mai sifonata in ultimii lui ani. Indiferent ce s-a scris despre el in presa inainte si dupa moarte, nu m-a facut decat sa-l iubesc si mai mult si sa il compatimesc pentru felul in care e vanat si pentru izolarea in care e nevoit sa o traiasca....Dupa tragicul eveniment, a fi fan MJ e o moda...ceea ce nu imi dau seama daca e bine sau rau...important este ca amintirea LUI sa ramana vie in sufletele noastre, iar muzica LUI sa se auda mult timp de acum inainte, asa cum merita un REGE.
------------------
De ce lumea asta sa transformat intr`o lume rea?. De ce acum mulţi se urăsc pt. nişte fleacuri?. De ce cei răi cred că Michael s`a prefacut că iubea copii?.Atunci de ce naiba a mai dedicat melodia Gone Too Soon unui copil bolnav,care a murit;de ce vroia să înfieze cate 2 copii de pe fiecare continent?;de ce in multe melodii era vorba de copii:"We are the world,we are the children"/"This is for all the lost children"/"She says i am the one, but the kid is not my son"/"When your children cried last night?"/"Have you seen my Childhood?"/"All the children dead from war"/"Somebody killed little Susie"...Ca să se afle in treabă?.Nu prea cred.De ce îşi iubea cei 3 copii aşa de mult?.De ce cand faceau ceva rau copii,ii puneau să se ducă in camerele lor şi nu ii certa sau ii batea,cum fac mulţi nebuni?.De ce ia dat numele locului in care stă,Neverland[provine din povestea Petter Pan...Copilul care dorea să rămână pt. totdeauna copil.]?.De ce a facut atatea donaţii pt. orfelinate?.Şi videoclipuri in care apar copiilack or White/Man in the mirror/Heal the world/Will you be there/Little Susie/The lost children/Smooth Criminal...?. De ce nu putem fi uniţi? De ce nu putem fi şi noi ca ceilalti din alte ţari?.Ca să nu mai râdă de noi?. De ce?.
----------------------
14 noiembrie 1991
Ce poate fi mai bine dupa o masa copioasa , decat o siesta in fata televizorului , acest lucru s-a intamplat in seara zilei de 14 noiembrie 1991 cand terminand de luat cina am deschis telvizorul , dorind sa privesc cate ceva inainte de culcare. Ca de obicei am ales canalul nr.5 al televizorului unde era memorat postul de televiziune sarbesc 3K , un post dedicat tinerilor , care dupa ora 20 prelua emisiunile postului MTV Anglia . Exact in acel moment VJ Rebecca de Ruvo , o tanara blonda cu ochii albastrii , care de altfel era unul dintre cei mai bine cotati VJ ai MTV-ului in acel moment prezenta , agitandu-se , ‘ the world premier of new song of Michael Jackson , Black or White ! ‘ .
Timp de 11,06 minute am stat nemiscata , fara a mai putea spune ceva , priveam cel mai extraordinar videoclip pe care il vazusem pana atunci , era ceva magic , si Doamne era asa de lung! mult timp nu am avut nici o reactie , nu stiam ce se mai intamplase , nu stiam daca imi placuse sau nu , daca ce vazusem era adevarat sau doar o inchipuire , totul fusese o nebunie , ceva ce ochii mei nu mai avusesera sa vada . A doua zi am povestit tuturor despre minunea ce o vazusem la televizor , si de fiecare data cand povesteam cuiva despre asta simteam nevoia sa o mai fac , eram asa de entuziasmata fara sa stiu exact de ce eram vrajita , stiam atat : Black or White , Michael Jackson .
Acest moment reprezinta inceputul unei povesti frumoase de prietenie , o poveste fara de sfarsit , un moment magic , un inceput de drum si de viata . 14 noiembrie 1991 pot spune ca este o a doua zi nastere pentru mine , ca om , momentul in care Michael Jackson a intrat neinvitat in viata mea si in sufletul meu , a fost ca un intrus , un intrus binecuvantat !
De aici inainte a inceput o aventura frumoasa , o aventura plina de surprise , unele placute iar altele nu , am cunoscut oameni , care mi-au schimbat viata , dar si oameni care m-au dezamagit , si toate astea datorate lui Michael Jackson .De multe ori am spus ca albumul meu preferat este THRILLER caci datorita lui am inceput sa patrund in lumea de basm a lui Jackson .
Imi amintesc ziua cand am aflat ca Michael Jackson vine in Romania , eram in vacanta , si citind o revista (Salut) , am aflat ca in toamna acelui an (1992) Michael avea sa concerteze la Bucuresti . Am fost foarte entuziasmata , desi nu intelegeam exact ce va fi , aveam in minte iaginea concertului Sandrei la festivalui de muzica usoara Bucuresti 1991 , si nici nu puteam sa visez ca in Bucuresti se va tine cel mai mare concert pe care Romania avea sa il vada vreodata . Desi Michael a mai fost si in 1996 si desi au mai fost si alte nume mari care au concertat in tara , eu cred ca nu a mai existat , sau ca va mai exista un alt concert care sa creeze asa isterie in masa , care sa dea peste cap o intreaga tara . Concertul din 1 octombrie 1992 a fost cel mai mare eveniment musical de care a avut parte Romania pana acum .
Intorcandu-ma acasa am cautat disperata sa cumpar albumul Dangerous , asa ca am luat la colindat buticurile , post revolutionare pline de marfa turceasca si de chilipiruri , in cautarea albumului . Intr-un final am reusit sa il gasesc la un butic intunecat si ticsit cu tot felul de casete , care mai de care mai piratate . Va puteti inchipui ca acea caseta pe care am cuparat-o era o copie grosolana a originalului care nici nu continea toate piesele de pe Dangerous . Victorioasa , cu caseta in mana , m-am intors acasa sa o ascult . Ajuns acasa aveam sa am o mare surpriza , ce m-a debusolat complet , in interiorul casetei , pe spatele copertei erau trecute alte melodi decat cele pe care le continea caseta . Un moment am fost confuza , deoarece ascultam Heal The World iar pe caseta scria ca melodia se numeste Personal Jesus , dubios. Nu intelegeam ce se intampla mai tarziu am descoperit ca desi coperta era a albumuli Dangerous in interiorul ei , pe spatele acesteia erau scrie melodiile albumului Viloattor al celor de la Depeche Mode . Am fost foarte furioasa si m-am intors la magazin cu caseta , dar spre surpinderea mea nici o alta caseta nu avea acel defect de fabricatie , era sa fie , asa cum aveam sa judec mai tarziu , un semn .
Concertul din 1992 avea sa imi schimbe si mie ca si multor alti tineri din Romania , perceperea asupra fenomenului Michael Jackson . Pana atunci , Michael Jackson era un mister , insa de atunci am inceput sa il cunosc mult mai bine si sa inteleg ca dincolo de masca sa de scena , se ascunde un om cu o inima mare si cu un suflet frumos. Cand a venit Michael pentru prima data la Bucuresti aveam 21 de ani .
-----------------
2003-2005
Poate ca acesta prioada de timp a fost cea mai intensa perioada de cand sunt fan Michael Jackson, am trait atat de multe evenimnete, am trecut de la fericire, la tristete, de la agonie la extaz. Nu o sa intru in detalii pentru ca sunt convinsa ca si voi ati trait aceasta perioada de timp si stiti exact ce si cum s-a intamplat, insa as vrea sa va povestesc momentul cel mai frumos, moment cu care a culminat toata aceasta perioada.
De cateva zile bune asteptam cu sfletul a gura anuntarea verdictului. Juratii se retrasesera de cateva zile si deliberau verictul, si toata opinia publica statea cu sufletul la gura in asteptarea lui.
Ziua de 13 iunie nu mi se anunta a fi cu nimic mai deosebita ca restul zilelor, parca in aceea zi nu ma asteptam la anuntarea verdicului, desi in zilele precedente din clipa in clipa asteptam sa aflu ceva, in acea zi parca nimic nu parea sa ma agite , eram destul de calma si linistita. O zi obisnuita , apoi o seara in fata calculatorului. La un momentdat a sunat telefonul, am raspuns si la capatul celalalt al firului era Alex care m-a sunat asa sa mai povestim de una alta. Am discutat despre multe chestii, eu m-am plans ca am emoti cu Michael, el ma incuraja si ma asigura ca totul o sa fie bine, pentru ca el urmarise in deaproape tot procesul, zi cu zi, marturie cu marturie, si pentru ca avea si studii in drept intelegea mult mai bine ce se petrecea acolo decat mine. Am discutat timp de o jumatate de ora, dupa care m-am intors la calculator sa mai lucrez la ce incepusem. Ma afundasem acolo in lucru si deodata aud din nou sunand telefonul, raspund si il aud din nou pe Alex care ma intreaba : ‘ Ce faci ?’ eu ii raspund ca ‘Bine !’ , ‘Te-am sunat sa iti spun ca juratii au anuntat ca s-a ajuns la un verdict ! iar Michael, acum, este in drum spre tribunal unde urmeaza sa asiste la citirea verdictului’ … in acele clipe am crezut ca cerul cade peste mine si ca totul se sfaraseste. Am deschis televizorul sa caut ceva post care sa anunte ceva si spre norocul meu am descoperit N24 care prelua transmisiunea in direct de la CNN. Nu mai stiu pe cine am sunat, nu mai stiu cu cine am vorbit , eram terminata, incepusem sa plang, tremuram toata si in mintea mea erau tot felul de scenarii… imi amintesc ca la un momendat vorbea cu Luisa la telefon si MJ a coborat din masina sa intre in tribunal, ei bine am crezut ca innebunesc, era asa de mare stresul, si eram asa de pins acolo incat printre lacrimi abia daca mai puteam sa vorbesc cu saraca fata. A urmat apoi momentul anuntarii verdictelor pentru toate capetele de acuzare, doamne …parca a durat o vesnicie… tin minte ca steteam in varful patului si urmaream televizorul , luasem in brate perna si stateam nemiscata . Intr-un final s-a anuntat si ultimul NOT GUILTY … in acel moment am inceput sa plang de fericire iar telefoanele au luat-o razna, suna fixul, suna mobilul, primeam mesaje , vorbeam la ambele telefoane …. Doamne ce sentimente erau atunci…ce trairi … a fost cel mai intens moment de pana atunci din viata mea …
A doua zi toata lumea ma felicita (de parca ar fi fost procesul meu), m-au sunat sa ma felicite si sa imi spuna ca se bucura pentru Michael. Frumoase momente.
Desi pe toata perioada procesului eram 100% convinsa de nevinovatia sa, nu pot spune ca nu am avut emoti mari, chiar daca probele procesului erau favorabile lui Michael, nu pot sa fiu obiectiva cu cei pe care ii iubesc … pentru ca ii iubesc … asa si cu MJ pur si simplu imi era frica si nu ma puteam gandii la alceva decat la respectiva chestie, la proces … dar a trecut. Acum astept, la fel ca si restul celor ce il iubesc pe Michael un album nou, o noua provocare in materie muzicala din partea sa.
-----------------------------
De la extaz la agonie
Este foarte greu sa gasesti un moment potrivit pentru a povesti unele dintre cele mai intense trairi ale vietii. Este foarte greu sa te intorci in timp si sa retraiesti momente pline de incarcatura emotionala, sa treci de la extaz la agonie, de la bucrie fara margini la tristete sfasietoare, este foarte greu…
In aceste i luni de cand Michael Jackson a murit am incercat de nenumarate ori sa ma asez in fata calculatorului si sa incep sa scriu aceste randuri, zile intregi caram laptopul dupa mine, doar- doar sa reusesc sa scriu ceva, insa era foarte greu.
Astazi terminand mai repede treaba , am deschis Word-ul si am inceput sa scriu, “daca nu reusesc acum, nu stiu cand voi reusi” - mi-am zis.
Povestea pe care doresc sa o povestesc in cele ce urmeaza se numeste : “De la extaz la agonie”. Poate ca nu este suficent de sugestiv titlul, poate ca unora li se pare exagerat, dar la urma urmei ce mai conteaza, eu sunt singura care am trait aceste momente si singura care stie cel mai bine ce a fost in toate aceste luni in sufletul meu.
Povestea incepe in februarie 2009.
Dupa un an greu, 2008, plin de evenimente neprevazute, evenimante care urmau sa imi schimbe radical viata, credema ca anul 2009 ma va revansa cu momente si lucruri nemaipomenite, asta asa, in contul destulelor lucruri neplacute traite in 2008. Si intradevar asa parea sa fie, un an 2009 plin.
Pe la inceputul anului pe forumurile dedicate lui Michael Jackson a inceput sa circule un zvon legat de acesta. Zvon sustinut si de Friedman, jurnalistul care isi facuse un obicei din a scrie despre Michael Jackson. Zvonul vorbea despre o intelegere intre Michael Jackson si un mare promoter de spectacole live, pentru o serie de concerte pe celebrea arena O2 din Londra.
Recunosc ca desi nu dadeam mare crezare la aceste zvonuri, inima imi batea intr-un ritm alert ori de cate ori citeam despre asta iar imaginatia incepea sa isi faca tot felul de scenarii. Dar nimic nu avea parca sa prevesteasca ce urma sa se intample.
Pe data de 27 februarie il vedeam pe Michael mergand la cumparaturi alaturi de creatorul de moda Christian Audigier, iar in zilele urmatoare Audigier declara ca Michael urmeaza sa faca un drum la Londra pentru a face un anunt important.
In acele momente am simtit ca sangele incepe sa curga mai iute prin vene, banuiam ce urma sa anunte, si simteam ca lumea e mai frumoasa ca niciodata, oare urma sa fie adevarat? Oare Michael urma sa sustina un concert?
Raspunsul la aceste intrebari a venit pe 5 martie 2009 cand la O2 Arena din Londra, Michael Jackson urma sa sustina o conferinta de presa.
Tin minte ca in acea zi la serviciu tremuram toata, asteptam sa se scurga fiecare minut si sa ajung acasa pentru a urmari in direct, conferinta de presa. Nu am rezistat pana la finalul programului si a trebuit sa plec mai devreme, nu mai rezistam asteptarea aceea, acasa era altceva, eram linistita nimeni nu ma deranja.
Cum am ajuns acasa am deschis calculatorul si am accesat un site care urma sa transmita in direct conferinta de presa. Priveam pagina site-ului intruna si dadeam din doua in doua minute refresh la pagina, doar doar apare ceva nou. La un momentdat a aparut o numaratoare, o numaratoare inversa, mai sunt 3 ore pana la conferinta, 2 ore, si tot asa, si cu fiecare minut deveneam mai nelinistita.
In tot acest timp innrosisem telefoanele, vorbeam cu prietenii mei (fani MJ) despre acest moment si ne dadeam fiecare cu parerea despre ce avea sa urmeze.
Dupa o intarziere de aproximativ o ora Michael Jackson sustinea in sfarsit conferinta de presa. THIS IS IT, acesta era sloganul … Michael a anuntat o serie de concerte ce urmau sa se desfasoare pe O2 la Londra.
Nu va puteti inchipui ce moment a fost acela…
Cu siguranta fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri ati trait acele momente, insa fiecare dintre noi am trait altfel.
E normal ca fiecare dintre noi sa traiasca un astfel de moment diferit…insa cu siguranta vibratiile sunt la o cota maxima.
Va puteti oare inchipui, urechile imi auzeau ceva ce asteptau sa auda de mai bine de 18 ani… era un vis devenit realitate.
Nicio clipa nu as fi putut banui ca acest moment de fericire extrema avea sa se transforme in zilele ce-l precedau intr-o agonie de nedescris.
Cand spun agonie nu as vrea sa fiu inteleasa gresit, am fost fericita, extrem de fericita, poate si din aceasta cauza nu am simtit loviturile date de destin si esecurile acestor luni.
Telefoanele sunau ca nebunele , monitorul era plin de ferestre de messenger deschise, nu stiam cu cine vorbesc, cu cine ma felicit. Totul parea ca si prima raza de soare venita dupa o lunga perioada innorata.
Zilele care au precedat anuntul au fost cele mai stresante din viata mea. Asteptam sa anunte data cand se vor pune in vanzare biletele pentru concerte. Tremuram totata, aveam in permanenta un nod in gat si o teama. Mi se parea prea frumos ca sa fie adevarat. Tremuram intruna si lumea in jurul meu se misca in slow-motion. Nu auzeam nimic si nu realizam nimic.
Inchipuitiva ca pe 7 martie mi-am aniversat ziua de nastere. Si pentru ca implineam o varsta aveam pregatite mai multe petreceri cu mai multe grupuri de prieteni si rude. Trei seri la rand am iesit la restaurant cu prietenii si rudele mele… insa desi trebuia sa fie un moment de bucurie a fost un moment de stres. In mintea mea era decat un lucru… “cum reusesc sa cumpar bilet la concerte?”…si toatul a culminat cu mersul la doctor al de familie, deoarece insomniile si stresul atinsesera dimensiuni maxime…
In acea perioada evenimentele s-au scuccedat cu o repeziciune maxima… de aceea o sa le relatez pe rand, pentru a nu plictisi pe nimeni:
Ziua pre-seale-urilor la bilete, nebunie maxima, emotii mari, m-am pierdut si nu am reusit sa prind niciun bilet … noroc cu Radu care a reusit sa imi cumpere si mie un bilet pentru al treilea spectacol cel de pe 12 iulie 2009. Eram tristi pentru ca ne dorisem in prima seara, insa ne multumeam si cu acest bilet. Dana a venit cu ideea nebuneasca sa mai cumparam un rand de bilete la show-ul de pe 10 iulie (al doilea) deoarece tot ne aflam in Londra in acea zi, si ar fi fost frustrant sa fim in Londra si sa nu mergem la Michael. Zis si facut… am mai cumparat la supra pret bilete si pentru show-ul de pe 10 iulie.
Totul era pregatit, biletele de avion cumparate, cazarea rezervata, planurile facute, ghidul Londrei cumparat…totul era aranjat, nimic nu parea ca ne mai putea sta in cale…
Iata insa ca ceva a anuntat parca dezastrul. O zi idioata din luna mai cand o stire a dat peste cap toate planurile noastre… primele 4 date ale concertelor au fost reprogramate. Primul show, cel de pe 8 iulie a fost mutat pe 13 iulie, 10, 12, 14 iulie au fost mutate pe 1, 3 si 6 martie 2010.
Vestea a cazut ca un blestem, totul se naruia, noi aveam bilete pe 10 si 12 iulie, ce ne facem? Cum rezolvam problema… nu rezistam sa mai astept inca 10 luni sa il vad pe Michael, ce fac cu rezervarile la hotel, cu biletele de avion? Ce se intampla cu toate astea.
Din nou o perioada de agitatie, de stres, de teama ca pierd sansa vietii mele. Biletele la avion le-am anulat recuperand o suma infima de bani, rezervarea la hotel am mutat-o si mi-am mai cumparat un nou bilet pentru 22 iulie. Facusem tot ce imi statea in putere, tot ce puteam face, facusem. Din nou mi-am facut rezervare la hotel, alte bilete de avion, alte planuri si alte sperante …si toate in zadar.
Zilele pana pe 22 iulie treceau foarte incet, incepusem sa imi bifez in calendar zilele pana la concertul lui Michael. Vestile despre Michael sunau bine, pareau incurajatoare, totul parea ca e din ce in ce mai frumos cu fiecare zi cu care ma apropiam de 22 iulie… mai aveam o luna… mai putin de o luna si imi vedeam visul cu ochii… era ceva foarte frumos. In fiecare dimineata ii multumeam lui Dumnezeu pentru acest lucru, in fiecare zi inchideam ochii pret de cateva secunde si ma vedeam la concert… era frumos.
25 iunie 2009 – ziua in care timpul a stat in loc.
Fericirea mea era fara margini, ma bucuram de fiecare lucru, pluteam si eram fericita la maxim… poate de aceea am ignorat toate semnele si premonitile din saptamana premergatoare zilei de 25 iunie.
Toata saptamana a fost groaznica, noaptea avem cosmaruri, lucrurile in casa incepusera sa se strice: aparatul foto, masina de spalat, iala de la usa…toate mergeau pe dos, insa eu nu le dadeam asa mare importanta , mai aveam o luna pana la indeplinirea visului meu.
Imi amintesc ca ziua de 25 iunie a fost o zi foarte grea la serviciu, foarte mult de munca. Nu am reusit sa imi smulg nici macar 15 minute sa postez cateva stiri pe site. Ajunsa acasa m-am ocupat de stirile pentru rubrica “What’s new? “; tin minte ca ultima stire postata era despre faptul ca intreaga echipa “This Is It” se pregatea sa plece la Londra pentru repetitiile finale.
Obosita fiind m-am culcat mai devreme in acea seara. In jurul orei 24 am primit un telefon de la o veche prietena (fan MJ) care acum studiaza in SUA. Nu mai vorbisem cu ea de aproximativ doi ani. M-am bucurat ca o aud. Am vorbit tot felul de baliverne, am vorbit despre Michael, despre cat de fericita sunt ca voi merge la concerte, despre viata noastra …despre o multime de alte lucruri. In tot acest timp am observat ca cineva incerca sa ma sune … am rugato pe Doina, caci asa io cheama pe prietena mea - sa inchida si sa ma resune, sa vad despre ce evorba … Am sunat inapoi la numarul de telefon care insista sa ma sune… era ora 01.20 noaptea … de la capatul celalalt al firului am primit vestea : “Michael a murit!” . Nu am crezut pe moment ce auzeam, credeam ca visez … ca nu aud bine. Am dat fuga sa deschid televizorul, nu gaseam pe telecomanda CNN (caci ei transmiteau live), telefoanele au inceput sa sune ca disperatele, am intrat pe internet, deja incepuse nebunia, incepuse haosul… incepuse sfarsitul…
Sfatsitul unui vis, sfarsitul unei sperante…sfarsitul unei vieti … era sfarsitul… si totusi era inceputul…
Nu o sa mai intru in detalii cu tot ce s-a intamplat in acea noapte, pentru ca trairile au fost extreme, au fost niste clipe de agonie maxima. Dimineata am luat primul tren catre Bucuresti, simteam ca trebuie sa merg acolo, sa fiu alaturi de alti fani si sa aducem un omagiu lui Michael.
Astfel ca in zilele de 26,27 si 28 iunie (Intrarea Stadionului National)am petrecut cele mai frumoase si dureroase zile din viata mea. Am vazut lume foarte multa venind in aceste zile pentru a aduce o floare, aprinde o lumanare sau varsa o lacrima. In aceste zile am inteles de fapt cine este Michael Jackson, care este mesajul lui, cat de fericita sunt pentru ca am fost contemporana cu el… cat de mandra sunt ca il iubesc.
Trebuie sa recunosc, cele trei zile petrecute in fata stadionului Lia Manoliu, locul unde Michael Jackson concertase de doua ori a fost plin de magie… nu cred ca as fi trecut peste acest soc, peste aceasta pierdere daca nu eram alaturi de alti fani Michael Jackson. Nu cred ca puteam merge mai departe daca nu imparteam suferinta si durerea mea cu altii ; alaturi de ei am avut puterea sa plang, sa rad si sa reusesc sa respir, pentru ca aerul era de nerespirat…era amar.
Durerea e fara margini, 18 ani din viata mea , 18 ani de vise si de trairi spulberate in cateva minute… credeam ca nu voi face fata momentului, ca voi ceda, insa nu a fost asa, am rezistat, chiar m-am uimit cat de rece am putut fi la un moment dat. In acest an eu am pierdut un tata spiritual.
Nu ma feresc sa spun asta, Michael Jackson a fost tatal meu spiritual, cu el am trait copilaria si adolescenta mea, cu el am iubit prima data, cu el am plans si am ras, cu el am trecut peste momentele grele si tot cu el am dansat la petreceri… cu el am vorbit cand mi-a fost greu… Michael Jackson este o parte din mine.
In cele trei zile comemorative am vazut mii de oameni venind sa aduca un omagiu lui Michael Jackson, am vazut cu adevarat ce inseamna Michael Jackson. Am vazut oamnei de diferite varste, sexe, nationalitati, culori, oameni in carucioare , oameni coborand din masini luxoase, oamnei care nu si-au permis o lumanare dar care au varsat o lacrima din suflet… am vazut pe Michael Jackson . Am inteles atunci ce spunea Michael in Mann In The Mirror, in Cry sau alte piese. Am stat si m-am gandit mult. Oameni de diferite religii care canta si traiesc Will You Be There – o rugaciune crestina. Puterea cuvantului trece dincolo de toate barierele interasiale, puterea dragostei biruieste tot. Michael Jackson este dragoste, este lumina si este fara indoiala un mesager al lui Dumnezeu, care a venit pentru a ne transmite un mesaj. Nu toti l-am inteles… nu toti l-am apreciat si nu toti l-am auzit …
Astazi inteleg altfel Michael Jackson, vad mult mai departe decat am vazut pana acum, inteleg mult mai bine lumea si pot spune pretuiesc si mai mult viata… dar cu ce pret?
Unii poate spun ca asa a fost destinul lui… altii poate vor spune ca a trait sufiecant si ca si-a facut-o cu mana lui… ce conteaza ? ce conteaza ce zic altii ? Eu cred altceva, de fapt nu cred, sunt sigur de asta :
Michael Jackson nu a fost doar un mare artist, un excelent om sau un mare filantrop… Michael Jackson a fost trimisul Celui de Sus, si nu exagerez cand spun asta. A venit cu o misiune (la fel ca noi toti de altfel), a venit cu un scop, a venit sa ne spuna ceva, sa ne spuna ca dragostea este cel mai de pret dar de la Dumnezeu, a venit sa ne faca sa vedem lumea altfel, sa nu mai distingem culorile pielii, sa nu mai stam incatusati in dogme religioase riguroase, sa nu mai raspundem cu rautate, rautatii din jurul nostru… a venit sa ne lumineze. Oare a reusit ? Oare oamneii l-au inteles ? Oare noi cei care ne-am autointitulat “fanii” lui am inteles mesajul ? am invatat ceva din cuvintele lui ? … nu stiu, e o intrebare retorica… doar timpul va putea rasunde la asta… doar faptele noastre pot dovedi asta… doar noi putem sa demonstram asta…
As mai continua aceste randuri insa imi este foarte greu … ma coplesesc sentimentele, ma biruieste tristetea… aici inchei aceste relatari, aceste farame de viata, aceste trairi. Le scriu aici caci e locul unde intra oamnei asemeni mie, oameni care traiesc asemeni mie si care inteleg, poate, aceste randuri. Sper ca intr-o zi sa reusesc sa realizez ceva cu adevarat maret, ceva ce sa ii pot dedica lui Michael , ceva de care Michael sa fie mandru.
------------------------
In all those moments you’ve been with us
