Iubire sau prietenie?

Este singura mea experienta de acest fel! Prima, cred. Niciodata pana acum nu am stat in cumpana si mereu am stiut ce sentimente am fata de cineva. Acum insa… nu mai stiu. Daca ma gandesc cu cata ardoare imi doresc prezenta acestui Cineva, cu cata emotie ma gandesc la el, cu cata daruire ma avant spre fiecare intalnire si ce freamat se trezeste in toata fiinta mea in prezenta lui, este, fara nici o indoiala, iubire!

O iubire din aceea aproape oarba, fara argumente, fara motiv, fara sfarsit si fara leac. O iubire adevarata-adevarata. O iubire plina de o sensibilitate pe care nu cred ca am mai avut-o niciodata, o dorinta intensa pe care simt mereu nevoia sa o ascund, ca si cand m-as rusina virginal, ceea ce este aproape neverosimil. O iubire care striga dar care nu stie sau nu are curaj sa se exprime, o iubire care creste fara incetare, cu fiecare zi, cu fiecare clipa.

Dar, daca ma uit adanc in sufletul meu, voi gasi, pentru acelasi Cineva, o nesfarsita intelegere si solidaritate, o bucurie deschisa si o forma de onestitate si de daruire care caracterizeaza prietenia in principal, mai ales pentru ca refuza sa uzeze de subterfugiile si de minciunile pe care iubirea te face adeseori sa le pui in aplicare, in scopul seductiei, al cuceririi. Dupa nevoia de sinceritate pe care o simt fata de acest om, sentimentul meu este prietenie.

Dar, ce sa fac atunci cu multele nopti arzatoare, in care sub pleoapele mele se desfasoara minunate scene de extaz? Ce sa fac cu febra din trup, cu sangele care ma arde pe dinauntru, cu inima care palpita ca un soim tinut prea strans in pumn de printul-stapan? Si unde sa pun nelinistea care ma incearca atunci cand nu mi-e alaturi si gelozia teribila ori suferinta cumplita si durerea pentru fiecare clipa in care stiu ca e altundeva?

Este asta iubire sau prietenie? Cand imi doresc sa il vad fericit si plin de veselie, cand simt nevoia sa ii daruiesc tot ce ii lipseste in existenta, casa, masa si orice altceva, cand vreau sa stiu ca e bine, si in trup si in suflet, cred ca e o mare, uriasa prietenie, dar poate fi, in aceeasi masura, o splendida si nesfarsita iubire. Intre cele doua sentimente, la fel de puternice, se zbate inima mea. Intre iubire si prietenie, fiinta mea se recontureaza intr-un fel cu totul neasteptat.

Nu stiu cand, cum, in ce fel fel ori cat va fi sa fie aceasta iubire-prietenie, sau ce sorti are ea sa se implineasca in trup, in suflet, in viata, dar ceea ce stiu cu totala certitudine este ca niciodata nu voi mai fi la fel de fericita ca exist, la fel de sensibila, la fel de minunata ca acum. Stiu deasemenea ca cel pe care-l voi intalni dupa…. va fi cel mai fericit barbat de pe pamant! De ce nu ar fi chiar acest Cineva? Asta e o intrebare careia cred ca numai Destinul ii cunoaste raspunsul!

Iti multumesc,iubire...

Azi,vreau sa iti multumesc!Sa iti multumesc ca existi in viata mea!
Ai aparut atunci cand credeam ca totul e pierdut pentru mine...mi-ai zambit
odata si mi-ai luminat sufletul,inima mea a inceput sa bata pentru tine si o va
face mult timp de acum inainte...
Iti multumesc ca ai avut incredere in mine,ca m-ai ridicat atunci cand
am cazut,ca m-ai iubit...Iti multumesc ca ai reusit sa ma faci
sa zambesc,te-am privit in ochi si am inteles ca tu....tu esti dragostea pe care
am cautat-o mereu,dragostea pe care am visat mereu sa o am si pe care tu
mi-ai daruito fara ezitare!
Priveste-ma in ochi si ai sa vezi cum sunt,aici pentru tine,sunt
aici pentru a te iubi,pentru a te ajuta,pentru a fi mereu langa inima ta!Daca as
putea,ti-as da si o parte din mine...sa fim impreuna mereu,la bine si la greu!!!
Iti multumesc,iubirea mea...ca ai fost si poate vei fi in tot timpul acesta langa mine,mi-ai
oferit dragostea ta,cel mai de pret lucru pe care il am...lucrul pe care nu il voi
pierde niciodata!Eu...te iubesc...esti soarele din viata mea,esti lumina
ochilor mei,esti motivul pentru care eu ma trezesc,zambesc,traiesc,iubesc!!Pe
tine,iubire...nu am sa te las nicicand...am sa te fac mai fericit ca niciodata...si
nimeni in lumea asta rea nu ne va putea despartii vreodata...am sa-ti ofer
dragostea mea nemarginita si neconditionata!Dragostea pe care o poti avea
doar aici!Nu te-as inlocui cu nimeni,pentru ca tu...esti singurul...si daca ar fi
ceva la care ar trebui sa renunt,as renunta la mine...pentru tine

Te iubesc

Daca te intrebi de ce iti spun toate aceste cuvinte in scris raspunsul este
pentru ca e una din cele mai frumoase forme de a da glas unor cuvinte si
pentru ca e singurul mod pe care il stiu de a-ti spune toate aceste lucruri.
Abia acum realizez ca tu ai fost mereu in preajma mea chiar si cand nu te
cunosteam sau poate eram prea oarba sa te observ.Insa realizez ca e bine
asa caci m-am maturizat si am invatat ca sa pretuiesc persoana de langa
mine.Sau poate ca era suficient sa privesc in jurul meu dar stiu ca fiecare
lucru se intampla atunci cand este mai bine.Tu mi-ai dat sansa sa realizez ca
iubirea se gaseste uneori mai aproape decat ne imaginam.
Uneori avem nevoie sa fim treziti la realitate pentru a ne da seama de ceea ce
avem langa noi si de ceea ce putem pierde chiar fara sa ne dorim.Imi e frig
poate pentru ca realizez ca devi o persoana importanta pentru mine.
Adeseori inchid ochii in speranta ca atunci cand ii voi deschide tu vei fi langa
mine insa ii deschid doar pentru a ma alina gandul ca si tu te gandesti la mine
Astazi ma plimb printre cei patru pereti ce devin straini doar pentru ca nu am
amintiri cu tine.As vrea sa ma strangi in brate doar pentru a ma simti in
siguranta si pentru ca stiu ca doar asa pot confirma ceea ce inima imi spune.
Iubitule incep sa ma indragostesc de tine sau poate deja te iubesc caci
teama de a nu te pierde isi face cuib in sufletul meu.Aceste zile au
transformat viata mea intr-o cascada ce s-a dezlantuit pentru a da frau liber
inimii mele.Fiecare moment stiu ca nu va mai reveni de aceea trebuie
sa pretuiesc prezentul fara a ma gandi la trecut si fara a pune intrebari despre
viitor.
Ar trebui sa nu asterm aceste cuvinte pe foaie pentru ca magia se poate
termina si nu doresc acest lucru...nu acum cand incep sa ma bucur de fiecare
clipa si cand incep sa avansez pe drumul ce tu l-ai deschis.Sau poate ca
astfel e o forma de a pastra aceste clipe ca eu trecut.Indiferent care e motivul
stiu doar ca...te iubesc.
Ai uneori inima simte nevoia sa iti spun aceste cuvinte simple insa cu cel mai
special dar de a face persoana care plange sa zambeasca de a alina durerea
si de a te face sa simti ca nu vei mai fi singur.

Unde esti

Stiu ca o sa para ceva simplu
Dar asta am simtit acum...
Noaptea trecuta a fost cea mai neagra si mai lunga pentru mine.De ce?pe langa faptul ca ma simteam foarte rau tu nu erai langa mine.Simteam ca ma sufoc si parca nu imi ajungea aerul pe care il respiram...te strigam.Unde esti?De ce nu vi cand te strig?Esti atat de departe...Dar atat de aproape in inima mea.Vroiam sa fi langa mine,sa ma atingi si sa imi spui ca nu vei mai pleca.Totul se invartea in jurul meu...eram inconstienta.Spre dimineata am adormit iar cand m-am trezit aveam aceeasi durere in suflet.Abia ma tineam pe picioare dar inima si mintea te striga...Unde esti?Dar nu mi-ai raspuns...priveam in gol...Te cautam cu privirea dar nu apareai de nicaieri...Mergeam cu pasi greoi...iti vedeam chipul oriunde...Ma asez pe o banca pierduta si tremurand...Oamenii mi se pareau in plus...ma sufocau...Mainile imi erau inghetate...nu le mai simteam.Aveam nevoie de caldura...de caldura ta.Aveam nevoie de tot ce era al tau...Aveam nevoie de tine.Inima te cheama dar mintea imi spune ca nu am de unde sa te i-au...Rasfoiam o carte...pana si printre randuri te vedeam.Nu eram nebuna,sa sti...pur si simplu te vroiam aici...Ma uit in jurul meu...nu vedeam nimic interesant.Doar niste chipuri zambarete ale oamenilor dar...Chipul tau nu il vedeam...Sti cat imi doream sa te vad...tanjeam...Imi sprijin capul in maini...incerc sa evadez...dar nu pot.Vroiam sa adorm si sa ma trezesc in bratele tale.Ma ridic si plec...unde?...nici eu nu stiu.Catre nicaieri...plecasem sa te caut stiind ca nu te voi gasi.Imi venea sa urlu ca nu raspundeai la chemari...Nu mai aveam orgolii in minte doar dragostea pentru cineva care...nu aparea de nicaieri.Aveam pasii marunti...capul plecat...Nu mi-am dat seama ca plang decat peste multe zeci de minute...Am ajuns acasa...m-am prabusit in pat.Picioarele imi amortisera,inima o luase la goana...Vorbeam cu mine insami...Imi venea sa urlu in gura mare...dar nu ma auzea nimeni.Esti al meu...Si incurajandu-ma singura simteam ca ma vindec...cu dragostea ta.Am adormit dar tresar cu gandul ca vei fi langa mine...dar nu...dar alt gand imi spune ca ESTI AL MEU...Aceasta a fost ziua de astazi care credeam care credeam ca nu se va mai termina de dorul tau.


Totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, poate si destinul. Dar daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari, pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul.. Sunt totul si, totusi, nimic.. Ai ascultat vreodata ploaia? Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte? Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau? Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi; iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine.. Gandeste-te la mine: fii pamantul meu, lasa-ma sa fiu ploaia ta...