Unde esti

Stiu ca o sa para ceva simplu
Dar asta am simtit acum...
Noaptea trecuta a fost cea mai neagra si mai lunga pentru mine.De ce?pe langa faptul ca ma simteam foarte rau tu nu erai langa mine.Simteam ca ma sufoc si parca nu imi ajungea aerul pe care il respiram...te strigam.Unde esti?De ce nu vi cand te strig?Esti atat de departe...Dar atat de aproape in inima mea.Vroiam sa fi langa mine,sa ma atingi si sa imi spui ca nu vei mai pleca.Totul se invartea in jurul meu...eram inconstienta.Spre dimineata am adormit iar cand m-am trezit aveam aceeasi durere in suflet.Abia ma tineam pe picioare dar inima si mintea te striga...Unde esti?Dar nu mi-ai raspuns...priveam in gol...Te cautam cu privirea dar nu apareai de nicaieri...Mergeam cu pasi greoi...iti vedeam chipul oriunde...Ma asez pe o banca pierduta si tremurand...Oamenii mi se pareau in plus...ma sufocau...Mainile imi erau inghetate...nu le mai simteam.Aveam nevoie de caldura...de caldura ta.Aveam nevoie de tot ce era al tau...Aveam nevoie de tine.Inima te cheama dar mintea imi spune ca nu am de unde sa te i-au...Rasfoiam o carte...pana si printre randuri te vedeam.Nu eram nebuna,sa sti...pur si simplu te vroiam aici...Ma uit in jurul meu...nu vedeam nimic interesant.Doar niste chipuri zambarete ale oamenilor dar...Chipul tau nu il vedeam...Sti cat imi doream sa te vad...tanjeam...Imi sprijin capul in maini...incerc sa evadez...dar nu pot.Vroiam sa adorm si sa ma trezesc in bratele tale.Ma ridic si plec...unde?...nici eu nu stiu.Catre nicaieri...plecasem sa te caut stiind ca nu te voi gasi.Imi venea sa urlu ca nu raspundeai la chemari...Nu mai aveam orgolii in minte doar dragostea pentru cineva care...nu aparea de nicaieri.Aveam pasii marunti...capul plecat...Nu mi-am dat seama ca plang decat peste multe zeci de minute...Am ajuns acasa...m-am prabusit in pat.Picioarele imi amortisera,inima o luase la goana...Vorbeam cu mine insami...Imi venea sa urlu in gura mare...dar nu ma auzea nimeni.Esti al meu...Si incurajandu-ma singura simteam ca ma vindec...cu dragostea ta.Am adormit dar tresar cu gandul ca vei fi langa mine...dar nu...dar alt gand imi spune ca ESTI AL MEU...Aceasta a fost ziua de astazi care credeam care credeam ca nu se va mai termina de dorul tau.


Totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, poate si destinul. Dar daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari, pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul.. Sunt totul si, totusi, nimic.. Ai ascultat vreodata ploaia? Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte? Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau? Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi; iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine.. Gandeste-te la mine: fii pamantul meu, lasa-ma sa fiu ploaia ta...